Sari la conținut

stărui

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din bulgară стараия сe (staraija se).

Pronunție

  • AFI: /stə.ru'i/


Verb


Conjugarea verbului
stărui
Infinitiv a stărui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
stăruiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să stăruiască
Participiu stăruit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a ruga insistent și în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista.
  2. (v.intranz.) a rămâne statornic, neclintit (într-o acțiune, într-un sentiment, într-o hotărâre etc.); a persevera, a persista.
  3. (v.intranz.) a lucra cu perseverență la ceva.
  4. (v.intranz.) a continuafie, să existe; a se menține, a dăinui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe