stărui

Versiunea pentru tipărire nu mai este suportată și poate avea erori de randare. Vă rugăm să vă actualizați bookmarkurile browserului și să folosiți funcția implicită de tipărire a browserului.

română

Etimologie

Din bulgară стараия сe (staraija se).

Pronunție

AFI: /stə.ru'i/

Verb

Conjugarea verbului stărui
Infinitiv	a stărui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	stăruiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să stăruiască
Participiu	stăruit
Conjugare	IV

(v.intranz.) a ruga insistent și în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista.
(v.intranz.) a rămâne statornic, neclintit (într-o acțiune, într-un sentiment, într-o hotărâre etc.); a persevera, a persista.
(v.intranz.) a lucra cu perseverență la ceva.
(v.intranz.) a continua să fie, să existe; a se menține, a dăinui.

Cuvinte derivate

Traduceri

Anagrame

Referințe

DEX '98 via DEX online