Sari la conținut

Eritreea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Eritreea
Statul Eritreea
ሃግሬ ኤርትራ Hagere Ertra
دولة إرتريا Dawlat Iritriyá
Drapelul EritreiStema Eritrei
Drapelul EritreiStema Eritrei
Deviză"Niciodată nu îngenunchiați !"
Imn

Geografie
Suprafață 
 - totală117.600 km² (locul 101)
Apă (%)0,14
Cel mai înalt punctEmba Soira[*][[Emba Soira (mountain in Eritrea)|​]] (3.018 m) Modificați la Wikidata
Cel mai jos punctLake Kulul[*][[Lake Kulul (lake)|​]] (−75 m) Modificați la Wikidata
Cel mai mare orașAsmara
VeciniSudan
Djibouti
Etiopia
Liga Arabă Modificați la Wikidata
Fus orarUTC+3
Populație
Densitate52 loc/km²
 - Estimare 20193.497.000
Limbi oficialetigrinya
araba, italiana, engleza
EtnonimEritreean
Guvernare
Sistem politicRepublică prezidențială
PreședinteIsaias Afewerki
LegislativAdunarea Națională (Eritreea)
CapitalaAsmara
Istorie
Formare
Dʿmtcca. 980 î.Hr
Regatul Axumitcca. 100 d.Hr
Eritreea italiană1890
Federația Eritreea15 septembrie 1952
De facto Eritreea24 mai 1991
De jure Eritreea24 mai 1993
Economie
PIB (PPC)2014
 - Total7,814 miliarde $
 - Pe cap de locuitor1.195 $
PIB (nominal)2014
 - Total3,858 miliarde $
 - Pe cap de locuitor590 $
IDU (2013)0,381 (scăzut) (locul 182)
MonedăNakfa (ERN)
Coduri și identificatori
Cod CIOERI Modificați la Wikidata
Cod mobil657 Modificați la Wikidata
Prefix telefonic+291
ISO 3166-2ER Modificați la Wikidata
Domeniu Internet.er
Prezență online
site web oficial
hasthtag

Eritreea (oficial Statul Eritreea) este un stat în partea de nord-est a Africii, mărginit de Sudan (605 km) la nord și nord-vest, Etiopia (912 km) la sud și vest, Djibouti (113 km) la sud-est și Marea Roșie (1151 km) la est. Arhipelagul Dahlak și insulele Hanish din Marea Roșie fac parte din teritoriul Eritreei. Fostă colonie italiană și britanică, Eritreea a fost anexată de Etiopia în 1952, fapt ce a avut ca urmare un lung război de eliberare, care a culminat cu obținerea independenței Eritreei în 1993. Capitala Eritreei, și cel mai mare oraș, este Asmara.

Articol principal: Istoria Eritreei

În antichitate, Eritreea făcea parte din regatul Axumit; după slăbirea acestuia, în sec. VII, litoralul Eritreei este cucerit de arabi. În evul mediu, devine provincie a statului etiopian. Din sec. al XVI-lea, este sub influența Imperiului Otoman. În 1868, Massazva este ocupată de egipteni. În sec. al XIX-lea, Italia începe să se infiltreze, dar nu are autoritate decât asupra litoralului. În 1889, Italia proclamă coasta Eritreei drept colonia sa, cu denumirea de Eritreea, de la denumirea latină a Mării Roșii, Mare Erythraeum. După războiul dintre Italia și Etiopia, și în urma păcii de la Addis Abeba (1896), Etiopia este recunoscută ca stat independent, granița pe linia Mareb-Belasa-Mura marcând o entitate geografică și politică separată. În 1936, Eritreea este unită cu Somalia italiană și Etiopia în „Africa de Est italiană”, cu capitala la Asmara, după ce Mussolini cucerise Abisinia (fosta denumire a Etiopiei). În 1941, forțele engleze din Sudan eliberează Etiopia și ocupă Eritreea. Până în 1952, aceasta rămâne sub administrație britanică. În 1952, prin rezoluția ONU, Eritreea devine regiune autonomă iar, în 1962, provincie a statului etiopian. Se naște o mișcare de gherilă pentru obținerea autonomiei și apoi, pentru separarea de Etiopia. Rezistența armată continuă 30 de ani și se încheie cu 500.000 de refugiați și 100.000 de morți, la mijloc fiind interesele marilor puteri. Din 1977, Etiopia are un regim politic marxist, sprijinit de URSS și Cuba, care este împotriva mișcărilor naționale secesioniste. În 1991, se instituie un guvern provizoriu pentru a organiza un referendum asupra independenței, sub supravegherea ONU. Eritreea este declarată stat independent în mai 1993.

Eritreea este membră a Uniunii Africane, ONU, și observatoare a Ligii Arabe.

Articol principal: Politica Eritreei

Împărțirea administrativă

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Împărțirea administrativă a Eritreei
Articol principal: Geografia Eritreei

Eritreea este așezată în NE Africii, cu ieșire la Marea Roșie. Limite: Sudanul (V și NV), Marea Roșie (E), Etiopia (S). Geografie fizică: are un teritoriu înalt: Masivul Etiopian (peste 3.000 m) de natură bazaltică, un adevărat castel al apelor în Africa, și munții Danakil (SE); în V lor, depresiunea Danakil (160 m sub nivelul mării), care se întinde mai mult pe teritoriul Etiopiei. În E, o câmpie îngustă de coastă; multe golfuri (golful Zula) și arhipelagul Dahlak (126 insule). În fața Masivului Etiopian, o depresiune largă, pe unde curge Baraka, ce trece prin Sudan și se varsă în Marea Roșie. Multe râuri, foarte scurte, temporare: râul Atbara, se varsă în Nil, la granița cu Etiopia. Clima este tropicală, cu precipitații bogate în zonele înalte (cca. 1.000 mm/an) și foarte sărace în depresiunea Danakil (sub 200 mm/an). Floră și faună: Vegetație tropicală; savană pe înălțimi; ierburi xerofite în zonele aride și păduri-galerii de-a lungul apelor, găzduite de parcuri și rezervații.

Articol principal: Economia Eritreei

Resurse și economie: bazate în special pe agricultură și creșterea animalelor: zebu, ovine, caprine, cămile. Se cultivă: orz, grâu, porumb, bumbac, tutun, in; citrice, bananieri, palmieri. Se exportă: cafea. Resurse minerale: cupru, nichel, crom, azbest, fier. Se extrage sarea marină. Pescuitul: pești, bureți, perle. Industria prelucrătoare a peștelui și a petrolului. Transporturile și comunicațiile sunt sărace. O cale ferată leagă capitala Asmara de portul Massawa. Prin portul Aseb, se realizează tranzitul din Etiopia la mare. După independența statului Eritreea, Etiopia nu mai are ieșire la mare. Există un aeroport la Asmara. În ciuda faptului că beneficiază de deschidere la ocean, economia țării a evoluat mai rău decât cea a Etiopiei, țară totuși enclavată din cauza separării Eritreei: în perioada 2002-2012, creșterea economică a fost în Eritreea de 1,3 %, în timp ce creșterea economică a Etiopiei a fost de 8.9%.[2]

Articol principal: Demografia Eritreei

Populația este diversificată: șemitică (tigrai), kușită (bedja, dankali), nilotică (kunama, barea). Concentrarea maximă a populatiei pe platourile înalte (unde se cresc animale); în depresiune și pe litoral clima este uscată, iar populația rară. Agricultura absoarbe cea mai mare parte a forței de muncă.

Articol principal: Cultura Eritreei
  1. ^ World Population Prospects 2019 (în engleză), United Nations Department of Economic and Social Affairs[*][[United Nations Department of Economic and Social Affairs (government organization in New York, United States)|​]], accesat în  
  2. ^ The Economist, March 2nd 2013, p. 4 (print edition) of the Special Report ("Emerging Africa").


  • Wolfgang Fengler: Politische Reformhemmnisse und ökonomische Blockierung in Afrika – Die Zentralafrikanische Republik und Eritrea im Vergleich. Baden-Baden, Nomos Verlagsgesellschaft 2001, ISBN 3-7890-7064-5.
  • Aklilu Ghirmai: Eritrea zwischen Einparteienstaat und Demokratie. Die Bedeutung der Opposition im Demokratisierungsprozess. Tectum, Marburg 2005, ISBN 978-3-8288-8922-4.
  • Ruth Iyob: The Eritrean Struggle for Independence – Domination, Resistance, Nationalism 1941–1993, Cambridge University Press, Cambridge 1995.
  • S. Klingebiel, H. Ogbamichael: Eritrea. In: Michael Neu, Wolfgang Gieler, Jürgen Bellers (Hrsg.): Handbuch der Außenwirtschaftspolitiken: Staaten und Organisationen. LIT-Verlag, Münster 2004, S. 66–67
  • Dieter H. Kollmer, Andreas Mückusch (Ed.): Wegweiser zur Geschichte: Horn von Afrika. Editura Ferdinand Schöningh, Paderborn u. a. 2007, ISBN 978-3-506-76397-6.
  • Tanja R. Müller: Bare life and the developmental State: the Militarization of Higher Education in Eritrea. In: Journal of Modern African Studies, Vol. 46 (2008), Nr. 1, S. 1–21.
  • David O’Kane, Tricia Redeker Hepner (Hrsg.): Biopolitics, militarism, and development: Eritrea in the twenty-first century. Berghahn Books, Oxford/New York 2009, ISBN 978-1-84545-567-5.
  • Michela Wrong: I Didn’t Do It for You. How the World Betrayed a Small African Nation. HarperCollins, New York 2005, ISBN 978-0-06-078092-0.
  • Martin Zimmermann: Eritrea – Aufbruch in die Freiheit. Verlag Neuer Weg, 2. Auflage, Essen 1991, ISBN 3-88021-198-1.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Eritreea
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Eritreea
Wikţionar
Wikţionar
Caută „Eritrea” în Wikționar, dicționarul liber.




Subiecte EritreeaEritreeni — Limbile tigrină, arabă și engleză

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie
Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică
Sănătate  • Sport  • Drapel  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal