Aurel Vlad
Aurel Vlad | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Turdaș, Hunedoara, România |
Decedat | (78 de ani) Sighetu Marmației, Maramureș, România |
Cetățenie | România Ungaria |
Ocupație | avocat[*] politician |
Limbi vorbite | limba română |
Ministru al Afacerilor Interne | |
În funcție – | |
Ministru al finanțelor | |
În funcție – | |
Deputat în Adunarea Națională a Ungariei | |
În funcție – [1] | |
Circumscripția | szászvárosi választókerület[*] |
Legislatură | 1906–1910-es parlamenti ciklus[*] |
Grup parlamentar | Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania |
În funcție – [1] | |
Circumscripția | szászvárosi választókerület[*] |
Legislatură | 1905–1906-os parlamenti ciklus[*] |
Grup parlamentar | Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania |
În funcție – [2] | |
Circumscripția | dobrai választókerület[*] |
Legislatură | 1901–1905-ös parlamenti ciklus[*] |
Grup parlamentar | Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania |
Partid politic | PNR |
Modifică date / text |
Aurel A. Vlad (n. , Turdaș, Hunedoara, România – d. , Sighetu Marmației, Maramureș, România) a fost avocat, doctor în drept, promotor al Unirii din 1918, membru în Consiliul Dirigent, membru al Partidului Național Român și apoi fondator și fruntaș al P.N.Ț., a fost ministru de finanțe al României în anii 1919-1920, ministru al Cultelor și Artelor în anii 1928-1929, precum și ministru al Industriei și Comerțului în anii 1929-1930, în guvernul Maniu.[3]
Biografie și familie
[modificare | modificare sursă]Aurel Vlad s-a născut la 25 ianuarie 1875, în Orăștie. A fost fiul avocatului Alexandru Claudiu Vlad și al Aureliei, fiica lui George Barițiu.[4]
La vârsta de 30 de ani s-a căsătorit cu Ana Adamovici, proprietară la Bobâlna, Hunedoara.[5]
Studii și activitate profesională
[modificare | modificare sursă]Urmează școala primară și apoi Liceul Reformat „Kocsárd Kún” din Orăștie, obținând în toate clasele cele mai bune rezultate. Avea înclinație spre matematici și limba latină. Printre dascălii săi s-a numărat și Elie Cristea, viitorul Patriarh al României întregite.
A continuat să studieze Dreptul la Budapesta, obținând în anul 1898, titlul de doctor în drept.
ȘI-a făcut stagiatura ca avocat în orașul Hațeg, a debutat ca avocat la Deva, iar în anul 1901 se mută la Orăștie, unde este numit al doilea director al Băncii „Ardeleana”.[4]
În anul 1902 inființează ziarul „Libertatea”.[4]
A fost director și proprietar al ziarului „Solia Dreptății” din Orăștie.
Participând la alegerile parlamentare, Aurel Vlad, a pătruns ca deputat în Parlamentul de la Budapesta, în anul 1903 în urma victoriei asupra candidatului oficial al guvernului, la Dobra.
Aurel Vlad a jucat un rol deosebit în revoluția din toamna anului 1918, fiind ales președintele Consiliului Național Român din Orăștie. În urma Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, Aurel Vlad a fost ales membru în Consiliul Dirigent, repartizându-i resortul finanțelor.
A avut ca misiune eliminarea monedei străine de pe teritoriul Ardealului și unificarea monetară cu Vechiul Regat. În anii care au urmat, a fost numit ministru al Finanțelor și ministru al Industriei și Comerțului în guvernările țărăniste. [6]
A făcut parte din Sinoadele și Congresele Bisericii Ortodoxe.[3]
A fost arestat de Securitatea din Sibiu în noaptea de 5/6 mai 1950, în Noaptea demnitarilor, la vârsta de 75 ani, a fost adus la Închisoarea Sighet la 7 mai, fiind „internat” pe timp de 24 luni. Ulterior a fost încadrat în Decizia M.A.I. nr. 334/1951. Deși murise deja în penitenciarul Sighet la 2 iulie 1953, conform Deciziei M.A.I. numărul 559 din 6 august 1953, pedeapsa i-a fost majorată cu 60 de luni.[7]
Onoruri
[modificare | modificare sursă]În 1939, Aurel Vlad a fost decorat cu Ordinul Național Serviciul Credincios.[8]
În anul 1999 Aurel Vlad a fost declarat Cetățean de Onoare al Orăștiei (post - mortem).[4]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Dániel Ballabás[*] , József Pap[*] , Judit Pál[*] (), Képviselők és főrendek a dualizmus kori Magyarországon (PDF), Eger: Líceum Kiadó[*] , p. 441, accesat în
- ^ Dániel Ballabás[*] , József Pap[*] , Judit Pál[*] (), Képviselők és főrendek a dualizmus kori Magyarországon (PDF), Eger: Líceum Kiadó[*] , p. 445, accesat în
- ^ a b „Aurel Vlad - Enciclopedia României - prima enciclopedie online despre România”. enciclopediaromaniei.ro. Accesat în .
- ^ a b c d Dobrei, Florin; Cerean, Angela (). Bobâlna (jud. Hunedoara) -repere monografice-. Deva: Reîntregirea Alba Iulia, Episcopiei Devei și Hunedoarei. p. 81. ISBN 978-606-509-318-8.
- ^ Orga, Valentin (). Aurel Vlad, Istorie și destin. Argonaut. ISBN 978-973-109-835-7.
- ^ Aurel Vlad - Centenar Romania[nefuncțională], Centenar Romania
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ orastieinfo.ro, www.orastieinfo.ro
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Predecesor: Ion Angelescu |
Ministrul de finanțe 1 decembrie 1919 – 23 februarie 1920 |
Succesor: Mihai Popovici |
|
|
- Nașteri în 1875
- Decese în 1953
- Membri ai Consiliului Național Român Central
- Delegați la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia
- Membri ai Marelui Sfat Național Român
- Membri ai Consiliului Dirigent
- Miniștri de finanțe ai României
- Români decedați în închisorile comuniste
- Români din Austro-Ungaria
- Cetățeni de onoare din România
- Avocați români
- Decorați cu Ordinul Național Serviciul Credincios
- Absolvenți ai Universității din Budapesta
- Victime ale regimului comunist din România