Sari la conținut

singulariza

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză singulariser.

Pronunție

  • AFI: /sin.gu.la.ri'za/


Verb


Conjugarea verbului
(se) singulariza
Infinitiv a (se) singulariza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) singularizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) singularizeze
Participiu singularizat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a scoate sau a ieși în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge printr-o trăsătură puțin obișnuită, ieșită din comun.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe