seduce
Etimologie
Din latină sēdūcere. Confer franceză séduire.
Pronunție
- AFI: /seˈdu.ʧe/
Verb
| Conjugarea verbului seduce | |
| Infinitiv | a seduce |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
seduc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să seducă |
| Participiu | sedus |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc.
- O seduce și apoi o părăsește.
- (despre bărbați) a abuza de buna-credință a unei femei, ademenind-o și determinând-o să întrețină relații sexuale, cu promisiuni înșelătoare; a ademeni; a înșela, a amăgi.
- A sedus o fată.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a atrage foarte puternic
Etimologie
Din seduce.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru seduce.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru seduce.
Sinonime
- 2: sedu
Referințe
(English)
Etimologie
Din engleza medie seduisen, care provine din franceza veche seduire < latină sēdūcere.
Pronunție
Verb
| Conjugarea verbului to seduce | |
| Infinitiv | to seduce |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
seduces |
| Trecut simplu | seduced |
| Participiu trecut | seduced |
| Participiu prezent | seducing |
- a seduce