Sari la conținut

paladin

De la Wikționar, dicționarul liber
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
format substantiv-swe

Etimologie

Din franceză paladin.

Pronunție

  • AFI: /pa.la'din/


Substantiv


Declinarea substantivului
paladin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ paladin paladini
Articulat paladinul paladinii
Genitiv-Dativ paladinului paladinilor
Vocativ paladinule paladinilor
  1. (În evul mediu, în Europa apuseană) nobil slujitor la palatul unor regi
  2. (p. ext.) cavaler rătăcitor din evul mediu, în continuă căutare de aventuri eroice
  3. (Fig.) bărbat voinic, îndrăzneț, însuflețit de sentimente cavalerești.
  4. om devotat unei cauze sau unei persoane
  5. (ficțional) personaj sau creatură cu puteri supranaturale

Omonime


Traduceri





(dansk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

paladin

  1. paladin





(English)

Etimologie

Din latină târzie palatinus

Pronunție

  • AFI: /ˈpæ.lə.dən/


Substantiv

paladin, pl. paladins

  1. paladin

Omonime





(français)

Etimologie

Din latină târzie palatinus.

Pronunție

  • AFI: /pa.la.dɛ̃/


Substantiv

paladin m.

  1. paladin





(español)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

paladin

  1. paladin





(svenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

paladin

  1. paladin





(Volapük)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

paladin

  1. paladiu