casc

Vezi și : Cásc, CASC

română

Etimologie

Din căsca.

Pronunție

• AFI: /ˈkask/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru căsca.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru căsca.

---

catalană

(català)

Etimologie

Din spaniolă casco („cască”).

Pronunție

• AFI: /ˈkask/

Substantiv

casc m., cascs sau cascos pl.

1. (ist., mil.) cască
2. (în heraldică) coif

Sinonime

• 1: ( mil.) elm

Cuvinte derivate

• cascar

Cuvinte compuse

• casc blau

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

retoromană

(rumantsch)

Etimologie

Confer spaniolă casco („cască”). Inevitabil din latină quassō („a scutura”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

casc m., cascs pl.

1. (în dialectele sutsilvan și surmiran; ist., mil.) cască

Sinonime

• (mil.) (reg., în dialectul grischun) chapellina, (reg., în dialectul sutsilvan) tgaplegna, (reg., în dialectul surmiran) capeligna

Referințe

• Wiktionary