coif

română

Etimologie

Din latină cofea.

Pronunție

• AFI: /ˈkojf/

Substantiv

Declinarea substantivului coif
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coif	coifuri
Articulat	coiful	coifurile
Genitiv-Dativ	coifului	coifurilor
Vocativ	coifule	coifurilor

1. acoperământ de metal sau de piele pentru protecția capului, purtat în trecut de unii ostași în timpul luptei.
2. caschetă de hârtie în formă de bicorn, cu care se joacă copiii, care se poartă ocazional pentru a proteja capul de soare etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online