Sari la conținut

carne

De la Wikționar, dicționarul liber
Carne

Etimologie

Din latină carnem < caro, carnis.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
carne
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ carne cărnuri
Articulat carnea cărnurile
Genitiv-Dativ cărnii cărnurilor
Vocativ ' '
  1. nume dat țesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor împreună cu țesuturile la care aderă.
  2. bucată din țesutul muscular al animalelor tăiate, întrebuințată ca aliment.
    Carne de vită.
  3. partea interioară a pielii, opusă feței acesteia.
  4. (bot.) pulpă la fructe.
    Carnea a unui fruct.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Paronime

Expresii

  • A tăia (sau a da, a trage) în carne vie = a) a tăia (sau a da, a trage) în plin, direct (în cineva); b) a încerca să curme un rău prin măsuri foarte drastice
  • A fi rău (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau ușor) la o rană
  • În carne și oase = în persoană, în realitate
  • Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, rudă de sânge
  • A-și pune (sau a-și băga) carnea în (sau la) saramură = a face eforturi mari, a risca foarte mult în vederea realizării unui scop
  • A pune (sau a prinde etc.) carne = a se îngrășa
  • A crește carnea pe cineva = a simți o satisfacție, a fi bucuros
  • A tremura carnea pe cineva = a tremura de frică


Traduceri

Referințe