Sari la conținut

Zaharoză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Zaharoză
Nume IUPAC(2R,3R,4S,5S,6R)-2-[(2S,3S,4S,5R)-3,4-dihidroxi-2,5-bis(hidroximetil)oxolan-2-yl]oxy-6-(hidroximetil)oxan-3,4,5-triol
Alte denumiriZahăr
Sucroză
α-D-glucopiranozil-(1→2)-β-D-fructofuranozidă;
Identificare
Număr CAS57-50-1
ChEMBLCHEMBL253582
PubChem CID5988
Informații generale
Formulă chimicăC12H22O11
Aspectsolid alb
Masă molară342,30 g/mol
Proprietăți
Densitate1,587 g/cm3
Starea de agregaresolidă
Punct de topirefără; se descompune la 186 °C
Solubilitateapă: 2000 g/L (25 °C)
Presiune de vapori0 mm Hg[1]  Modificați la Wikidata
NFPA 704

1
0
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Zaharoza, numită și sucroză este o dizaharidă foarte răspândită în natură, întâlnindu-se în special în sfecla de zahăr (Beta vulgaris) 12-23% și în trestia de zahăr (Saccharum officinarum) 20-27%, fiind cea mai comună formă de zahăr utilizată în alimentație.

Proprietăți fizico-chimice

[modificare | modificare sursă]
Zaharoza: o diglucidă, formată dintr-un rest de α-D-glucopiranoză și un rest de β-D-fructofuranoză, care sunt unite prin legătură 1-2glicozidică

Sub acțiunea acidului clorhidric sau sub acțiunea zaharazei ea se descompune în monoglucidele componente.

Amestecul format în urma hidrolizei are acțiune levogiră deoarece valoarea puterii rotatorii a fructozei (levogiră) este mai mare decât a glucozei (dextrogiră).