Fondul Monetar Internațional

International Monetary Fund
Abreviere	FMI
Înființare	27 decembrie 1945 (1945-12-27)
Tip	Instituțiile financiare internaționale
Scop/Misiune	Promovarea cooperării monetare internaționale, facilitarea comerțului internațional, stimularea creșterii economice durabile, punerea la dispoziție a resurselor membrilor care întâmpină dificultăți în balanța de plăți
Sediu	Washington, D.C. U.S.
Locație	Sediu în Washington, D.C.
Coordonate	38°53′56″N 77°02′39″W ({{PAGENAME}})
Apartenență	190 țări
Limbi oficiale	Engleză
Director general (MD)	Kristalina Georgieva
Organ principal	Consiliul guvernatorilor
Organizația mamă	Națiunile Unite
Personal	2.400
imf.org

Fondul Monetar Internațional (FMI) este o organizație internațională cu 188 de state membre. A fost constituită prin Tratatul de la Bretton Woods din iulie 1944, având ca scop principal promovarea unei economii mondiale sănătoase.

Pe 22 iulie 1944 a avut loc Conferința de la Bretton Woods pentru restructurarea relațiilor internaționale monetare și financiare. Peste 40 de țări au participat la semnarea Acordului de la Bretton Woods care prevedea proceduri și reguli care să guverneze economia mondială. Acest acord a condus la înființarea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD, cunoscută și sub numele de Banca Mondială) și Fondului Monetar Internațional. Aceste instituții sunt cunoscute drept gemenii Bretton Woods. Sistemul Bretton Woods prevedea o rată de schimb valutar stabilă, având ca referință standard aurul, dolarul fiind singura monedă convertibilă în aur.

FMI are ca scop principal promovarea cooperării monetare internaționale, garantarea stabilității financiare, facilitarea comerțului internațional, contribuirea la un nivel înalt de ocupare a forței de muncă, la stabilitate economică și combaterea sărăciei.

Obiective principale

• promovarea cooperării monetare internaționale și a stabilității valutare
• stimularea creșterii economice
• asigurarea unui nivel înalt de ocupare a forței de muncă
• acordare de asistență financiară temporară pentru țările care se confruntă cu dezechilibre ale balanțelor de plăți

Funcții

• monitorizează acțiunile și politicile economice și financiare din țările membre, precum și la nivel global
• acordă asistență tehnică
• creditarea țărilor membre cu dezechilibre în balanța de plăți

Resurse

Resursele fondului sunt asigurate din contribuția statelor membre, prin plata unor cote în funcție de puterea economică a fiecărei țări. Fiecare stat achita cota sa la Fond în proporție de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan internațional (dolarul american, euro, yenul japonez sau lira sterlină) sau în DST, iar restul de 75% în moneda națională. Cotele sunt revizuite la fiecare 5 ani. În urma unei majorări cu 45% a cotei de subscriere începând cu 22 ianuarie 1999, totalul acestor cote se ridică în prezent la aproximativ 311 miliarde de dolari americani. Puterea de vot a fiecărei țări este proporțională cu cota subscrisă.

FMI răspunde în fața guvernelor din țările membre. Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar și Monetar Internațional și Consiliul Director. În vârful structurii organizaționale se află Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii băncilor centrale sau miniștrii de finanțe din fiecare dintre cele 188 de state membre. Toți guvernatorii se întâlnesc o dată pe an în cadrul Întâlnirii Anuale a FMI și a Băncii Mondiale. Consiliul Director este format din 24 de membri și conduce activitățile curente.

Directori

Perioada	Nume
1946–1951	Camille Gutt
1951–1956	Ivar Rooth
1956–1963	Per Jacobsson
1963–1973	Pierre-Paul Schweitzer
1973–1978	Johan Witteveen
1978–1987	Jacques de Larosière
1987–2000	Michel Camdessus
2000–2004	Horst Köhler
2004–2007	Rodrigo de Rato
2007-2011	Dominique Strauss-Kahn
2011	John Lipsky (interimar)
2011-prezent	Christine Lagarde

Puterea de vot în cadrul organizației

Deciziile majore necesită o majoritate de 85% din voturi, o supermajoritate. Statele Unite ale Americii a fost mereu singura țară care poate bloca o decizie a FMI. Tabelul următor arată primele 20 de țări în funcție de numărul de voturi (2 220 817 voturi în total). Cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene au împreună 710 786 de voturi (32,07%).

În data de 23 octombrie 2010, miniștrii de finanțe din G-20 au fost de acord cu o reformă a Fondului Monetar Internațional prin acordarea a 6% din voturi anumitor țări în curs de dezvoltare.

Cotele statelor membre și puterea de vot (Atenție: puterea de vot înainte de modificările făcute în octombrie 2010)

Țară membră a FMI Cota: milioane de DST Cota: procent din total Guvernator Guvernator alternativ Voturi: număr Voturi: procent din total Statele Unite ale Americii 42,122.4 17,69 Timothy Geithner Ben Bernanke 421,961 16.75 Japonia 15,628.5 6.56 Jun Azumi Masaaki Shirakawa 157,022 6.23 Germania 14,565.5 6.12 Jens Weidmann Wolfgang Schäuble 146,392 5.81 Franța 10,738.5 4.51 Pierre Moscovici Christian Noyer 108,122 4.29 Regatul Unit 10,738.5 4.51 George Osborne Sir Mervyn King 108,122 4.29 China 9,525.9 4.00 Zhou Xiaochuan Yi Gang 81 151 3,65 Italia 7,055,5 3,24 Giulio Tremonti Mario Draghi 95,996 3.81 Arabia Saudită 6,985.5 2.93 Ibrahim A. Al-Assaf Fahad Almubarak 70,592 2.80 Canada 6,369.2 2.67 Jim Flaherty Mark Carney 64,429 2.56 Rusia 5,945.4 2.50 Anton Siluanov Sergey Ignatyev 60,191 2.39 India 5,821.5 2,44 P. Chidambaram Duvvuri Subbarao 58,952 2,34 Țările de Jos 5,162.4 2,17 Klaas Knot Hans Vijlbrief 52,361 2.08 Belgia 4,605.2 1.93 Luc Coene Marc Monbaliu 46,789 1.86 Elveția 3,458.5 1.45 Thomas Jordan Eveline Widmer-Schlumpf 35,322 1.40 Australia 3,236.4 1.36 Wayne Swan Martin Parkinson 33,101 1.31 Mexic 3,625.7 1.52 José Antonio Meade Agustín Carstens 36,994 1.47 Spania 4,023.4 1.69 Luis de Guindos Luis M. Linde 40,971 1.63 Brazilia 4,250.5 1.79 Guido Mantega Alexandre Tombini 43,242 1.72 Coreea de Sud 3,366.4 1.41 Jaewan Bahk Choongsoo Kim 34,401 1.37 Venezuela 2,659.1 1.12 Jorge Giordani Nelson José Merentes Diaz 27,328 1.08 Restul de 166 de țări 62 593,8 28,39 respectivul respectivul 667 438 31,16

Critici

Sărăcirea țărilor

Nicolae Văcăroiu despre Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional:

„ Personal, nu cunosc vreo țară care să fi obținut succese în urma aplicării măsurilor de ajustare structurală impuse de FMI și Banca Mondială. Din contră, au avut ca efect adâncirea crizei economice, agravând situația deja critică a celor săraci.”

Conform lui Claudio Perez Paladino, ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Republicii Argentina, după ce această țară a „renunțat la păguboasele sfaturi ale FMI”, țara a avut o creștere economică spectaculoasă, iar „politica sa economică a adus beneficii nu numai statului, ci și tuturor cetățenilor săi.”

Împrumuturile României de la FMI

România a devenit membră a Fondului Monetar Internațional la 15 decembrie 1972. Începând cu 1975 și până în prezent (2019) România a obținut de la Fondul Monetar Internațional 13 împrumuturi, toate au fost acorduri de tip Stand-By. Primul împrumut acordat de Fondul Monetar Internațional României, a fost de tip Acord aprobat la 3 octombrie 1975 și finalizat la 2 octombrie 1976. România a primit 95 milioane de drepturi speciale de tragere.

Al doilea Acord Stand-By a fost aprobat la 9 septembrie 1977 și încheiat la 8 septembrie 1978, țara noastră primind 64,1 milioane DST.

Un alt acord, cel de-al treilea, a fost aprobat la 15 iunie 1981. Acest acord, prin care România trebuia să primească 1 102,5 milioane DST, a fost reziliat la 14 ianuarie 1984. Astfel, România a primit doar 817,5 milioane DST.

Sumele sunt în moneda DST

Nr. Tipul acordului Data aprobării creditului Data expirării Suma acordată Suma efectiv împrumutată Partidul de guvernământ (Premier) 1 Acord Standby 03.10.1975 02.10.1976 95.000.000 95.000.000 Partidul Comunist Român (Manea Mănescu) 2 Acord Standby 09.09.1977 08.09.1978 64.125.000 64.125.000 Partidul Comunist Român (Manea Mănescu) 3 Acord Standby 15.06.1981 31.01.1984 1.102.500.000 817.500.000 Partidul Comunist Român (Ilie Verdeț) 4 Acord Standby 11.04.1991 10.04.1992 380.500.000 318.100.000 Partidul Social Democrat (Petre Roman) 5 Acord Standby 29.05.1992 28.03.1993 314.040.000 261.700.000 Partidul Social Democrat (Theodor Stolojan) 6 Acord Standby 11.05.1994 22.04.1997 320.495.000 94.265.000 Partidul Social Democrat (Nicolae Văcăroiu) 7 Acord Standby 22.04.1997 21.05.1998 301.500.000 120.600.000 Convenția Democratică din România (Victor Ciorbea) 8 Acord Standby 05.08.1999 28.02.2001 400.000.000 139.750.000 Convenția Democratică din România (Radu Vasile) 9 Acord Standby 31.10.2001 15.10.2003 300.000.000 300.000.000 Partidul Social Democrat (Adrian Năstase) 10 Acord Standby 07.07.2004 06.07.2006 250.000.000 0 Partidul Social Democrat (Adrian Năstase) 11 Acord Standby 04.05.2009 30.03.2011 11.443.000.000 10.569.000.000 Partidul Democrat Liberal (Emil Boc) 12 Acord Standby 31.03.2011 30.06.2013 3.090.600.000 0 Partidul Democrat Liberal (Emil Boc) 13 Acord Standby 27.09.2013 26.09.2015 1.751.340.000 0 Partidul Social Democrat (Victor Ponta) Total 19.813.100 12.780.040

Vezi și

• Drepturi speciale de tragere

Legături externe

• Website oficial
• Fondul Monetar Internațional — Biroul Regional pentru România și Bulgaria
• „Cum a pus FMI mâna pe Europa” (9 mai 2011). Adevărul.
• „Remaniere guvernamentală în Franța, după numirea lui Christine Lagarde la conducerea FMI Arhivat în 21 noiembrie 2011, la Wayback Machine.” (29 iunie 2011). money.ro.