Ban (mijloc de plată)
Banii ca mijloc de plată, erau utilizați din timpurile străvechi a civilizației umane. La început, au fost utilizați în comerț ca mijloc de plată, sub formă de monede, iar ulterior au apărut bancnotele (note/chitanțe de bancă) și mijloacele electronice de plată (monedă criptică)
Orice poate fi folosit ca ban dacă se îndeplinesc următoarele condiții:
1. mediu de schimb
2. unitate de contabilitate
3. să fie portabil
4. să fie durabil
5. să fie divizibil
6. să fie fungibil
7. să-și pastreze valoarea (adică puterea de cumpărare)
Moneda îndeplinește numai primele 6 condiții. De-a lungul mileniilor aurul și argintul au jucat rolul de „ban”.
Adevărata avere a unui individ sunt timpul și libertatea sa, banii sunt doar un mijloc prin care se „păstrează/înmagazinează” energia economică până în momentul când se dorește a fi folosită (adică tranzacții).
Istoric
[modificare | modificare sursă]
În trecutul îndepărtat se făcea schimb în natură, ulterior au început să fie folosite în comerț monedele care erau scoici, apoi monede din metale prețioase ca argint sau aur. Obiceiul vechi românesc de a pune bani pe ochii mortului provine din mitologia Greciei Antice. În Antichitate mortului i se puneau bani pentru a putea plăti pe Charon, luntrașul lui Hades. El îi trecea pe cei proaspăt morți peste râul Acheron dacă își puteau plăti călătoria. În Grecia Antică, cadavrelor le era adesea pusă o monedă sub limbă pentru a putea plăti luntrașului Charon. Cei care nu puteau plăti aveau de pribegit o sută de ani pe malurile râului Acheron.
Funcțiile banilor
[modificare | modificare sursă]În trecut, istoricii antropologiei economice considerau că banii au patru funcții principale (mijloc de plată – cea mai cunoscută noțiune –, unitatea de cont, depozitul de valoare și standardul de plată amânată). Manualele moderne de economie disting doar trei funcții, cea a normei de amânare a plății (taxe, amenzi) fiind inclusă în celelalte.[1]
Au existat multe dezbateri istorice cu privire la distincția dintre aceste funcții diferite, mai ales că banii, un activ general acceptat ca mijloc de plată, sunt dominați de active mai profitabile (cum ar fi Bills of the Treasury) de asemenea, termenul „capital financiar” este mai general pentru a desemna lichiditățile și fuziunea tuturor funcțiilor banilor.[2]
Conform unei concepții extinse despre bani (Concepție substantivă a lui Karl Polanyi), este suficient ca un obiect să îndeplinească una dintre aceste funcții pentru a fi calificat drept „obiect monetar”.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Monnaie antique, monnaie moderne, monnaies d'ailleurs ... Métissages et hybridations, De Boccard, ISBN 978-2-7018-0316-6
- ^ Macroéconomie, De Boeck Supérieur,
- ^ Karl Polanyi (). Beacon, ed. The Great Transformation (în engleză). Parametru necunoscut
|lire en ligne=ignorat (posibil,|url=?) (ajutor); Parametru necunoscut|număr de pagini=ignorat (ajutor)
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- Pe urmele leului nostru
- Cum ar fi viața fără bani? Arhivat în , la Wayback Machine., 27 decembrie 2011, Alina Vasile, Capital
- O istorie a banilor, de la colții de câine la conturile virtuale, 26 octombrie 2011, Dorin Oancea, Descoperă
- Seria celor mai slabe monede din lume Arhivat în , la Wayback Machine., 11 mai 2009, Laurențiu Popa, Capital
- Istoria banilor. De la troc la euro, 13 martie 2011, Raluca Florescu, Evenimentul zilei
- THE ECONOMIST Banii: despre originea speciilor Arhivat în , la Wayback Machine., 28 august 2012, The Economist, Capital
- Banii, ochiul dracului sau cheia societății umane?, 29 august 2013, Descoperă - sursa
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Honda, Ken. Bani fericiți, Arta japoneză de a face pace cu banii tăi. București, Editura ACT și Politon, 2023, 224 p., ISBN 978-630-303-125-5
