Sari la conținut

FC Barcelona

 Acest articol este semiprotejat pe termen nelimitat pentru a preveni vandalismul.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

FC Barcelona
Informații generale
Nume completFútbol Club Barcelona
AbreviatFCB
PoreclăBarça
Blaugranas
Laietans
Culés
Barcelonistas
Data fondării29 noiembrie 1899
Culori        
StadionCamp Nou,
Barcelona
(99.354[1] de locuri)
CampionatLa Liga  Modificați la Wikidata
PreședinteSpania Joan Laporta
AntrenorHans-Dieter Flick[2]  Modificați la Wikidata
Prezență online
www.fcbarcelona.com
Palmares
NaționalCampionatul Spaniei (27)
Cupa Spaniei (30)
Supercupa Spaniei (13)
Copa Eva Duarte (3)
Copa de la Liga (2)
InternaționalLiga Campionilor / Cupa Campionilor (5)
Supercupa Europei (5)
Cupa Cupelor (4)
Cupa Orașelor Târguri (3)
Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA (3)
Echipament
Acasă
Deplasare
">
Alternativ

Fútbol Club Barcelona, pe scurt Barcelona sau Barça, este un club de fotbal din Barcelona, Spania, care evoluează în Primera División.

Fondat în 1899 de un grup de fotbaliști elvețieni, britanici și catalani conduși de Joan Gamper, clubul a devenit un simbol al culturii catalane și al naționalismului catalan, mottoul său fiind prin urmare „Barça este mai mult decât un club” (catalană: FC Barcelona - Més que un club). Imnul oficial al Barcelonei este „Cant del Barça”, scris de Jaume Picas și Josep Maria Espinàs.[3] Spre deosebire de multe alte cluburi, suporterii dețin și conduc Barcelona. Este al doilea cel mai bogat club de fotbal în ceea ce privește veniturile, având o cifră de afaceri anuală de 450 milioane €.[4] FC Barcelona are o îndelungată rivalitate cu Real Madrid CF, meciurile disputate între cele două echipe fiind cunoscute sub numele de „El Clásico”.

Istorie

Echipa fanion a orașului Barçelona, Català FC, a fost înființată în apropierea sălii de sport Tolosa de către Jaume Vila, având scopul declarat de a promova sportul local. Acest club a refuzat integrarea tânărului entuziast al fotbalului Joan Gamper, datorită faptului că nu era catalan. Reacția lui Gamper la acest refuz a fost crearea clubului FC Barçelona pe 29 noiembrie 1899, împreună cu un grup de tineri englezi, un canadian și câțiva barcelonezi. Pe lângă secția de fotbal, în cadrul clubului și-au desfășurat activitatea și alte sporturi (baschet, handbal, hochei pe iarbă, rugby, baseball, patinaj artistic, volei, fotbal în sală, ciclism, hochei pe gheață).[5]

Fondarea

FC Barçelona în 1903

La 22 octombrie 1899, Gamper a făcut o reclamă în Los Deports declarându-și dorința de a forma un club de fotbal. Din răspunsul pozitiv primit s-a stabilit o întâlnire la Gimanasio Sole pe 29 noiembrie. Unsprezece jucători au participat: Gualteri Wild, Lluís d'Ossó, Bartomeu Terradas, Otto Kunzle, Otto Maier, Enric Ducal, Pere Cabot, Carles Pujol, Josep Llobet, John Parsons și William Parsons. Astfel s-a născut Foot-Ball Club Barçelona.[6] Mai multe alte cluburi de fotbal spaniole, cele mai notabile fiind Real Madrid și Athletic Bilbao aveau, de asemenea, fondatori britanici și datorită acestui fapt și-au adoptat nume în stilul englezesc.

Legenda spune că Gamper a ales culorile legendare ale clubului, azulgrana, după FC Basel, fostul său club. Însă alte echipe elvețiene pentru care Gamper jucase, cea a cantonului său natal din Zürich și Școala Comercială a Croitorilor în Crosby, Merseyside au fost creditate și au pretins a fi sursa de inspirație.

Campionat de Catalunya

FC Barçelona era doar unul din mai multe cluburi de fotbal care s-au ridicat în Catalonia în jurul acestei perioade. Printre altele au fost și Palamós CF, cel mai vechi club al Cataloniei, fondat în 1898, Català SC (1899), Hispania AC (1900) și Sociedad Española de Football. În curând se adunaseră destule echipe pentru a organiza o ligă și în decembrie 1900 Alfons Macaya, președintele lui Hispania AC a oferit un trofeu. Copa Macaya a evoluat în cele din urmă în Campionat de Catalunya. Aceasta a fost prima ligă campionat jucată vreodată în Spania. FC Barçelona a câștigat primul lor trofeu în 1901, adjudecându-și Copa Macaya. Subsecvent au câștigat Campionat de Catalunya de alte 20 de ori înainte ca acesta să fie desființat în 1940. În 1902 clubul a jucat și prima finală a Copa del Rey, pierzând în fața Clubului Vizcaya cu 2-1.[7]

Anii Gamper

În 1908, Joan Gamper a devenit președintele clubului pentru prima oară. Subsecvent, a deținut această poziție în cinci ocazii distincte (1908-1909, 1910-1912, 1917-1919, 1921-1923 și 1924-1925), stând timp de 25 ani la cârma echipei. Realizarea sa principală ca președinte a fost asigurarea unui stadion propriu și a unor venituri stabile pentru Barça.[8] Până în 1909 echipa juca în diferite stadioane, niciunul dintre ele neaparținând clubului. La 14 martie 1909, stadionul Carrer Industria de 6,000 de locuri și-a deschis ușile. În 1922 clubul s-a mutat într-o casă nouă la Les Corts.[9] Acesta avea inițial capacitatea de 30,000 de locuri, fiind extins mai târziu la un impresionant 60,000.[10]

Tot Gamper a introdus și jucători legendari precum Alcántara, Zamora și Samitier. Aceștia au ajutat clubul în dominarea atât a Championat de Catalunya, cât și a Copa del Rey, câștigând primul campionat La Liga în 1929.

Criza și războiul civil

Criza începută la sfârșitul anilor 1920 s-a înrăutățit după ce soldații lui Franco au bombardat sediul principal al clubului. După aceste evenimente, clubul a fost forțat în a-și schimba numele în Club de Futbol Barçelona, și-a îndepărtat porțiunea catalană din steag și a numit un președinte deschis față de regimul lui Franco.

Rivalitatea cu Real Madrid CF a fost inițiată de către climatul politic din timpul regimului lui Franco. Cum drapelul și limba catalană au fost interzise, FC Barçelona a devenit simbolul unic al naționalismului catalan.

Barçelona a început să-și îmbunătățească jocul în anii 1950. Evoluția clubului a fost oprită din prisma intervenției guvernului în achiziționarea lui Alfredo Di Stéfano. Conducerea clubului a demisionat în semn de protest față de aranjamentul absurd prin care Barçelona și rivalii Real Madrid CF ar fi trebui să „împartă” acest jucător. Această problema s-a născut din prisma faptului că ambele cluburi au crezut că au semnat cu Di Stéfano, însă cu cluburi diferite, unul dintre ele era cel care deținea contractul său, iar celălalt era clubul unde acesta era împrumutat. Înțelegerea s-a deteriorat, Di Stéfano devenind jucătorul lui Real - fapt privit de marea majoritate drept favor guvernamental față de acest club.

Kubala

Până la jumătatea anilor 1940 clubul a început să se recupereze din problemele sale, care conduseră aproape de desființarea sa. Jucători precum César, Ramallets, și Velasco au câștigat Prima divizie la cincisprezece ani după prima și unica victorie în această competiție. Odată cu calmarea divergențelor politice, stilul în care fotbalul era jucat și titlurile pe care acesta le aducea a dus la stabilizarea statutului financiar, în timp ce tot mai multe persoane deveneau membri. În 1950, la club a venit unul dintre cei mai importanți antrenori ai săi din istorie, Ladislau Kubala. În timpul primilor ani de la venirea sa, echipa a câștigat aproape fiecare competiție în care a jucat, iar atacanții de atunci, César, Basora, și însuși Kubala sunt amintiți și astăzi.

Camp Nou

În 1957, Camp Nou și-a deschis porțile pentru marele public. Este adecvat să se țină în vizor că proiectul a fost susținut personal de către însuși Generalul Franco, care a aprobat o extrem de generoasă apreciere a statului privind locația unde stadionul urma să fie construit, îngrijindu-se astfel de finanțarea acțiunii. Cu o capacitate de până la 90,000 de spectatori, Camp Nou este unul dintre cele mai mari stadioane din lume. Din păcate, la câțiva ani după inaugurare, titlurile s-au rărit, fiind în număr de doar trei în timpul anilor 1960. Dar chiar și atunci clubul nu s-a oprit din evoluție, câștigând putere economică și socială în fiecare an.

Spre deosebire de deceniul anilor 1950, când Real Madrid a fost capabil să împiedice în mod scandalos transferul starului argentinian Alfredo Di Stéfano la FC Barçelona, legenda olandeză Johan Cruyff a semnat un contract cu acest club în 1973. Stilul său electric de joc, rapid și inteligent, nu ar fi putut fi mai bine apreciat de către fani. Până și suma record de £922,300 plătită de FC Barçelona pentru semnătura sa părea nimic după înfrângerea lui Real Madrid cu 5-0 în Santiago Bernabéu (stadion) propria lor arenă și câștigarea ligii. Până în anul următor clubul avea 70,000 membri, devenind astfel unul dintre cele mai puternice din lume.

Echipa de vis

Josep Lluís Núñez a devenit președintele lui FC Barçelona în 1978, conducând clubul într-o perioadă de creștere socială și economică neprecedată.

Superstarul argentinian Diego Maradona a semnat pentru un onorariu record de la Boca Juniors. Problemele din afara sportului ale președintelui clubului au dus la transferul său la SSC Napoli. Surprinzător, echipa s-a îmbunătățit și fără starul său, odată cu revoluționarea jocului său prin tacticile de pressing aduse de antrenorul englez Terry Venables.

Zeci de titluri au fost câștigate mai departe, nu doar în domeniul fotbalistic, acordându-se astfel atenție și altor sporturi.

Între anii 1990 și 1994, Echipa de vis a lui Johan Cruyff, jucând un sistem de Fotbal total, a câștigat patru titluri de campioană a ligii consecutive și pentru prima oară în istorie Liga Campionilor UEFA (1992). 11 trofee au fost câștigate în timpul domniei lui Cruyff ca antrenor.

Sfârșitul anilor 1990

Bobby Robson a preluat conducerea clubului pentru un singur sezon în '96-'97; l-a recrutat pe Ronaldo de la PSV Eindhoven (fostul său club) și a adus o Cupă a Cupelor și o Cupă a Regelui (Copa del Rey). Interesant este că l-a adus și pe viitorul antrenor al celor de la Porto și Chelsea, José Mourinho la acest club. Mourinho îl ajuta la acea vreme pe Robson în sarcinile de antrenament și era responsabilul cu traducerile conferințelor de presă la care participa Robson. În ciuda câștigării a trei trofee în acel sezon, Robson a rămas numai un sezon, tacticile sale defensive fiind inacceptabile pentru fanii exigenți ai Barçelonei.

Chiar înainte de finalul sezonului lui Robson clubul căzuse deja în acord cu faimosul manager olandez Louis van Gaal. În ciuda pierderii lui Ronaldo la Internazionale Milano, Rivaldo s-a alăturat echipei și Barçelona a câștigat de două ori Liga Spaniolă. În ciuda marelor rezultate în campionatul intern, Barçelona nu a fost capabilă să câștige Liga Campionilor. În urma criticilor puternice aduse de fani, după trei sezoane, în 2000, van Gaal a demisionat.

Anii de tulburare

Joan Gaspart a fost ales ca succesorul lui Josep Lluis Nuñez în 2000. Norocul nu i-a surâs încă de la începutul președinției sale, căpitanul Barçelonei semnând cu rivalii de-o viață Real Madrid în ziua alegerii sale. Consolarea fanilor nu era o slujbă ușoară, iar reacția noii administrații n-a făcut decât să agraveze situația. Cheltuielile nesăbuite făcute de Gaspart au dus clubul într-o criză financiară. Prezidarea lui Gaspart a fost marcată de schimbări frecvente de antrenori, fiecare dintre aceștia dorind să aducă jucători la alegerea lor la club. Multe talente au fost aduse la club în acești 3 ani, dar puține dintre acestea au primit șansa de a reuși. Absența unei victorii importante și lipsa de interes a jucătorilor a făcut presiunea socială de nesuportat, forțându-l să demisioneze în 2003. O comisie temporară a preluat conducerea până la alegerea președintelui actual Joan Laporta în același an.

Revenirea

Departamentul de marketing al clubului și-a stabilit strategia în jurul lui Ronaldinho.[11]

Joan Laporta s-a dovedit o alegere mai bună pentru FC Barçelona. Odată cu venirea sa și cele ale superstarului Ronaldinho și a fostului internațional olandez Frank Rijkaard ca manager (care era, de fapt, a treia variantă a lui Laporta, după Ronald Koeman de la Ajax și Guus Hiddink de la PSV Eindhoven) printre altele, noul stil de administrare a readus succes la club. Datoriile masive moștenite s-au redus și doar o mică parte din jucătorii crescuți în echipa care nu a reușit să câștige un titlu important în cinci ani au rămas la echipă. În sezonul 2003/2004 Barçelona a avut o revenire de formă spectaculoasă, terminând pe locul doi, după ce fusese în prealabil la coada clasamentului o parte îndelungată a sezonului. Motivul pentru care Barçelona nu a reușit chiar câștigarea campionatului a fost pentru că revenirea s-a petrecut prea târziu. În sezonul 2004/2005, Barçelona a condus clasamentul din prima până în ultima etapă, adjudecându-și al șaptesprezecelea titlu de campioană a Spaniei la 14 mai 2005 și a șasea Supercupă a Spaniei la 20 august 2005. În ciuda ieșirii din cursa pentru Liga Campionilor în mâinile celor de la Chelsea, suporterii și jucătorii asemenea încep să creadă într-o a treia eră de aur. Pe 17 mai 2006, Barçelona a reușit să câștige finala Ligii Campionilor în fața echipei engleze Arsenal F.C.

Sezonul 2007-08 s-a încheiat fără niciun titlu,Barça terminând pe locul trei în La Liga și a fost învinsă în semifinala Ligii Campionilor de Manchester United cu scorul de 1-0.

Simboluri

Culori

Tricou în culorile tradiționale albastru și grena

Există diverse versiuni referitoare la originea și la motivul alegerii culorilor care au îmbrăcat de-a lungul istoriei legendele Barcelonei. Versiunea cea mai logică arată că cel care a ales culorile a fost chiar fondatorul clubului Joan Gamper. De fapt s-a dovedit că în prima partidă jucată de Gamper în Barcelona, chiar înainte de fondarea clubului, acesta a purtat o șapcă albastru cu grena.

Până de curând, se credea că au fost folosite culorile echipei FC Basel, echipă la care se credea că a jucat Gamper.

Câteva speculații istorice spun că albastrul și grena vin de la culorile stemei cantonului elvețian Ticino, locul unde locuia sora lui Gamper, Rosa.

Altă istorie care a circulat susținea că alegerea culorilor îl are ca și inițiator pe unul dintre participanții la întâlnirea fondatorilor FC Barcelona care avea un creion cu capăt dublu cu ambele culori. Acesta ar fi propus ca albastru și grena să fie culorile clubului.

O a patra versiune situează originea în faptul că mama unuia dintre primii jucători, Dna. Comamala, a împărțit eșarfe albastre jucătorilor, lucru care ar fi indus mai târziu ideea culorilor albastru și grena.

De curând, o nouă ipoteză a apărut care sugerează faptul că originea culorilor este de fapt în sudul Germaniei, mai exact la Heidenheim an der Brenz, locul nașterii lui Otto Maier, unul dintre fondatorii clubului.

În primii 10 ani, tricoul era jumătate albastru, jumătate grena, având culorile mânecilor inversate, în timp ce șortul era alb, deși există o dovadă a unui joc în care șortul era închis la culoare. În sezonul 1909-1910 au fost introduse dungile albastre și grena pe tricou. În 1913, șortul a devenit negru, apoi după șapte ani albastru, cu mici variații privind grosimea și numărul dungilor de pe tricou și cu mici diferențe legate de intensitatea și nuanța culorilor albastru și grena.

În primii ani, clubul a folosit tricouri jumătate albastre, jumătate grena pentru ca mai apoi să se impună dungile verticale a căror grosime a variat destul de mult de-a lungul istoriei. Numai echipele de baschet, rugby și atletism au purtat la un moment dat tricouri cu dungi verticale. Pentru a sărbători centenarul, prima echipă de fotbal a folosit un echipament similar cu primul echipament, jumătate albastru, jumătate grena. Șortul, alb până în 1913, a fost înlocuit cu cel negru. Din anii ’20 până în prezent, echipamentul a conținut șort albastru. Această tradiție a fost întreruptă în sezonul 2005-2006, când albastrul a fost înlocuit cu grena.

Istoric echipament: principal

1899-1910
1911-1913
1913-1920
1920-1939
1939-1949
1955 Cupa Orașelor Târguri
1950-1991
1991-1992
1992-1995
1995-1998
1997-98 Cupele Europene
1998-1999
1998-2000
2000-2001
2001-2002
2002-2003
2003-2004
2004-2005
2005-2006
2006-2007
2007-2008
2008-2009
2009-2010
2010-2011
2011-2012
2012-2013

Istoric echipament: secund

1974-1982
1982-1985
1985-1991
1989
1991-1992
1992-1995
1995-1997
1997-1998
1998-1999
1999-2001
2001-2002
2002-2003
2003-2004
2004-2005
2005-2006
2006-2007
2007-2008
2008-2009
2009-2010
2010-2011
2011-2012
2011-2012

Stema

Stema FC Barcelona a fost creată de Carles Comamala, fost jucător și conducător al clubului, care în 1910 a câștigat concursul organizat de club. Emblema are un contur în formă de oală (foarte asemănător cu emblemele cluburilor elvețiene). În interior, în partea din stânga sus, este prezentă crucea Sfântului Gheorghe (roșu pe alb), în timp ce în partea dreaptă conține patru bare vertical roșii pe un fundal galben, ceea ce reprezintă stema regiunii Catalunia. O bandă orizontală cu inițialele clubului (FCB) separă partea de sus de partea de jos a stemei, care este mai mare și care este acoperită ăe toată lățimea emblemei de linii verticale albastre și grena, având în centru o minge de fotbal. De-a lungul istoriei, stema a suferit diverse modificări, dar și-a păstrat același design. În anii 40, din ordinul guvernului, cele patru bare roșii au fost înlocuite cu două bare, pentru a împiedica identificarea cu emblema Cataluniei. La începutul anilor 50, vechiul design a fost din nou folosit. În primii anii, emblema orașului a fost și ea prezentă pe stema clubului, apărând din nou în meciurile internaționale din cadrul Cupei Orașelor Târguri din anii 50.

Lotul actual 2024/2025

La 2 octombrie 2024.[12]
Nr. Poziție Jucător
1 Germania P Marc-André ter Stegen (căpitan)
2 Spania F Pau Cubarsí
3 Spania F Alejandro Balde
4 Uruguay F Ronald Araújo (vice-căpitan)
5 Spania F Iñigo Martínez
6 Spania M Gavi
7 Spania A Ferran Torres
8 Spania M Pedri
9 Polonia A Robert Lewandowski
10 Spania A Ansu Fati
11 Brazilia A Raphinha
13 Spania P Iñaki Peña
Nr. Poziție Jucător
14 Spania M Pablo Torre
15 Danemarca F Andreas Christensen
16 Spania M Fermín López
17 Spania M Marc Casadó
18 Spania A Pau Víctor
19 Spania A Lamine Yamal
20 Spania M Dani Olmo
21 Țările de Jos M Frenkie de Jong
23 Franța F Jules Koundé
24 Spania F Eric García
25 Polonia P Wojciech Szczęsny

Barcelona B și academia de juniori

Nr. Poziție Jucător
26 Spania P Ander Astralaga
27 Spania M Unai Hernández
28 Spania M Marc Bernal
29 Spania M Aleix Garrido
30 Spania M Pau Prim
31 Statele Unite ale Americii P Diego Kochen
32 Spania F Héctor Fort
35 Spania F Gerard Martín
Nr. Poziție Jucător
36 Spania F Sergi Domínguez
37 Spania M Quim Junyent
38 Spania F Alexis Olmedo
39 Spania F Andrés Cuenca
40 Ungaria P Áron Yaakobishvili
41 Spania M Guille Fernández
42 Spania A Toni Fernández

Împrumutați

Nr. Poziție Jucător
Franța F Clément Lenglet (la Atlético Madrid până pe 30 iunie 2025)
Spania F Álex Valle (la Celtic până pe 30 iunie 2025)
Nr. Poziție Jucător
Spania M Oriol Romeu (la Girona până pe 30 iunie 2025)
Brazilia A Vitor Roque (la Real Betis până pe 30 iunie 2025)

Echipa tehnică

  • Antrenor principal: Hans-Dieter Flick
  • Responsabil de pregătirea fizică: Julio Tous
    • Preparatori fizici: Pepe Conde, Rafa Maldonado
  • Responsabil de echipa medicală: Ramon Canal
    • Doctori: Dr. Ricard Pruna, Dr. Xavier Yanguas, Dr. Daniel Florit
    • Recuperatori: Emili Ricart, Juanjo Brau
    • Fizioterapeuți: Juanjo Brau, Xavi Linde, Xavi López, Xavier Elain, Jordi Mesalles, Sebas Salas, Daniel Benito
    • Podolog: Martín Rueda
  • Analiză tactică și Scouting: Domènec Torrent, Carles Planchart, Àlex Garcia
  • Responsabili cu echipamentul: Chema Corbella, José Antonio Ibarz, Gabriel Galán
  • Responsabil cu legătura conducere - jucători: Pepe Costa

Coeficientul UEFA

Coeficientul UEFA este utilizat la tragerea la sorți a competițiilor continentale organizate de Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal. Pe baza performanței cluburilor la nivel european timp de cinci sezoane, acest coeficient este calculat folosind un sistem de puncte și este stabilit un clasament. La sfârșitul sezonului 2018-2019, Barcelona se afla pe locul al doilea.[13][14][15][16][17]

Clasament UEFA 2020-2021
Rang Club Coeficient
1 Spania Real Madrid 101.000
2 Spania Atlético Madrid 98.000
3 Spania FC Barcelona 98.000
4 Italia Juventus 97.000
5 Germania Bayern München 94.000

Palmares și statistici

Titluri și trofee

Competiții naționale Competiții internaționale
  • La Liga (27) :
    • Campioni : 1929, 1945, 1948, 1949, 1952, 1953, 1959, 1960, 1974, 1985, 1991, 1992, 1993, 1994, 1998, 1999, 2005, 2006, 2009, 2010, 2011 2013, 2015, 2016, 2018, 2019, 2023
  • Copa del Rey (30) :
    • Câștigători : 1910, 1912, 1913, 1920, 1922, 1925, 1926, 1928, 1942, 1951, 1952, 1953, 1957, 1959, 1963, 1968, 1971, 1978, 1981, 1983 1988, 1990, 1997, 1998, 2009, 2012, 2015, 2016, 2017, 2018.
  • Supercupa Spaniei (14) :
    • Câștigători : 1983, 1991, 1992, 1994, 1996, 2005, 2006, 2009, 2010, 2011, 2013, 2016, 2018, 2023.
  • Copa Eva Duarte (3) :
    • Câștigători : 1948, 1952, 1953.
  • Cupa Ligii (2) :
    • Câștigători : 1983 și 1986.

Competiții regionale și amicale

  • Cupa Latină: 2 (1949, 1952)
  • Cupa Pirineilor: 4 (1910, 1911, 1912, 1913)
    • Campionatul Catalunyei: 23 1901/02 (Cupa Macaya), 1902/03 (Cupa Barcelona), 1904/05, 1908/09, 1909/10, 1910/11, 1912/13, 1915/16, 1918/19, 1919/20, 1920/21, 1921/22, 1923/24, 1924/25, 1925/26, 1926/27, 1927/28, 1929/30, 1930/31, 1931/32, 1934/34, 1935/36, 1937/38
    • Liga Catalana: 1 (1937/1938)
    • Cupa Catalunyei: 6 (1990/91, 1992/93, 1999/2000, 2003/04, 2004/05, 2006/07)
    • Trofeul Joan Gamper: 36 (1966, 1967, 1968, 1969, 1971, 1973, 1974, 1975, 1976, 1977, 1979, 1980, 1983, 1984, 1985, 1986, 1988, 1990, 1991, 1992, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2006, 2007, 2008, 2010, 2011, 2013)
    • Trofeul Ramón de Carranza: 3 (1961, 1962, 2005)
    • Trofeul Teresa Herrera: 5 (1948, 1951, 1972, 1990, 1993)
    • Trofeul Ciudad de Palma: 5 (1969, 1974, 1976, 1980, 1981)
    • Ciudad de la Línea: 4 (1985, 1991, 1995, 2000)

Premii individuale jucători

Jucători importanți

Vezi de asemenea Lista jucătorilor de la FC Barcelona
De la fondare până în 1940
Din 1940 până în 1980
Din 1980 până în 2000
Din 2000 până azi

Antrenori notabili

Vezi de asemenea Lista antrenorilor de la FC Barcelona
Johan Cruyff
Pep Guardiola

Următorii antrenori au luat cel puțin un trofeu important cu echipa.[23]

Nume Perioadă Trofee Total
Domestic Internațional
LC SC SS LC CMAC UCL UCWC ICFC USC
-
3
-
-
-
-
-
-
-
3
Anglia Jack Greenwell 1917–24
-
2
-
-
-
-
-
-
-
2
Ungaria Jesza Poszony 1924–25
-
1
-
-
-
-
-
-
-
1
Anglia Ralph Kirby 1925–26
-
1
-
-
-
-
-
-
-
1
Spania Romà Forns 1927–29
1
1
-
-
-
-
-
-
-
2
Spania Joan Josep Nogués 1941–44
-
1
-
-
-
-
-
-
-
1
Spania Josep Samitier 1944–47
1
-
-
-
-
-
-
-
-
1
Uruguay Enrique Fernández 1947–50
2
-
1
-
-
-
-
-
-
3
Cehoslovacia Ferdinand Daučík 1950–54
2
3
2
-
-
-
-
-
-
7
Spania Domingo Balmanya 1956–58
-
1
-
-
-
-
-
1
-
2
Argentina Helenio Herrera 1958–60, 1980–81
2
2
-
-
-
-
-
1
-
5
Spania Josep Gonzalvo 1963
-
1
-
-
-
-
-
-
-
1
Argentina Roque Olsen 1965–67
-
-
-
-
-
-
-
1
-
1
Spania Salvador Artigas 1967–69
-
1
-
-
-
-
-
-
-
1
Anglia Vic Buckingham 1969–71
-
1
-
-
-
-
-
-
-
1
Țările de Jos Rinus Michels 1971–75, 1976–78
1
1
-
-
-
-
-
-
-
2
Spania Joaquim Rifé 1979–80
-
-
-
-
-
-
1
-
-
1
Germania Udo Lattek 1981–83
-
1
-
1
-
-
1
-
-
3
Argentina César Luis Menotti 1983–84
-
-
1
-
-
-
-
-
-
1
Anglia Terry Venables 1984–87
1
-
-
1
-
-
-
-
-
2
Spania Luis Aragonés 1987–88
-
1
-
-
-
-
-
-
-
1
Țările de Jos Johan Cruyff 1988–96
4
1
3
-
-
1
1
-
1
11
Anglia Bobby Robson 1996–97
-
1
1
-
-
-
1
-
-
3
Țările de Jos Louis van Gaal 1997–00, 2002–03
2
1
-
-
-
-
-
-
1
4
Țările de Jos Frank Rijkaard 2003–08
2
-
2
-
-
1
-
-
-
5
Spania Josep Guardiola 2008–12
3
2
3
-
2
2
-
-
2
14
Spania Tito Vilanova 2012–13
1
-
-
-
-
-
-
-
-
1
Argentina Gerardo Martino 2013–14
-
-
1
-
-
-
-
-
-
1
Total 1899–2014 22 26 14 2 2 4 4 3 4 81

Președinți

  • Elveția Walter Wild (1899-1901)
  • Spania Bartomeu Terrades i Brutau (1901-1902)
  • Germania Paul Hass (1902-1903)
  • Anglia Arthur Witty Cotton (1903-1905)
  • Spania Josep Soler (1905-1906)
  • Spania Juli Marial (1906-1908)
  • Spania Vicenç Reig (1908)
  • Elveția Joan Gamper (1908-1909)
  • Germania Otto Gmelin (1909-1910)
  • Elveția Joan Gamper (1910-1913)
  • Spania Francesc de Moxó i de Sentmenat (1913-1914)
  • Spania Àlvar Presta (1914)
  • Spania Joaquim Peris de Vargas (1914-1915)
  • Spania Rafael Llopart i Vidaud (1915-1916)
  • Spania Gaspar Rosés i Arús (1916-1917)
  • Elveția Joan Gamper (1917-1919)
  • Spania Ricard Graells (1919-1920)
  • Spania Gaspar Rosés i Arús (1920-1921)
  • Elveția Joan Gamper (1921-1923)
  • Spania Enric Cardona i Panella (1923-1924)
  • Elveția Joan Gamper (1924-1925)
  • Spania Arcadi Balaguer (1925-1929)
  • Spania Tomàs Rosés (1929-1930)
  • Spania Gaspar Rosés i Arús (1930-1931)
  • Spania Antoni Oliver (1931)
  • Spania Joan Coma (1931-1934)
  • Spania Esteve Sala (1934-1935)
  • Spania Josep Sunyol i Garriga (1935-1936)
  • Spania Joan Soler i Julià (1939-1940)
  • Spania Enrique Piñeyro Queralt (1940-1942)
  • Spania Josep Vidal-Ribas (1942)
  • Spania Enrique Piñeyro Queralt (1942-1943)
  • Spania Josep Antoni de Albert (1943)
  • Spania Josep Vendrell (1943-1946)
  • Spania Agustí Montal i Galobart (1946-1952)
  • Spania Enric Martí i Carreto (1952-1953)
  • Spania Francesc Miró-Sans i Casacuberta (1953-1961)
  • Spania Enric Llaudet i Ponsa (1961-1968)
  • Spania Narcís de Carreras i Guiteras (1968-1969)
  • Spania Agustí Montal i Costa (1969-1977)
  • Spania Raimon Carrasco i Azemar (1977-1978)
  • Spania Josep Lluís Núñez i Clemente (1978-2000)
  • Spania Joan Gaspart i Solves (2000-2003)
  • Spania Enric Reyna i Martínez (2003)
  • Spania Joan Laporta i Estruch (2003-2010)
  • Spania Sandro Rosell i Feliu (2010-2014)
  • Spania Josep Maria Bartomeu i Floreta (2014- )

Secții sportive

Echipa de hochei pe gheață masculin, 2008

Trivia

Sponsorizare

Barça este cunoscută pentru refuzul definitiv în permiterea logourilor sponsorilor pe tricourile sale de fotbal. Aceasta se datorează faptului că Barça este privită ca un simbol al Cataloniei și orice alte sponsorizări de "natură intruzivă" sunt, de obicei, refuzate. Acest fapt a fost controversat chiar și pentru producătorul tricourilor, Nike. Însă din 2005 Barça a acceptat să aibă logoul TV3 (canalul TV catalan principal și, de asemenea, un simbol al Cataloniei) pe brațul stâng, păstrându-se pentru moment ideea că nici un sponsor nu va acoperi partea centrală a tricoului Barçei, deși în media se speculează semnarea unor contracte spre sfârșitul anului. În săptămânile recente, s-a speculat îndelung (deși negat oficial) că Barça este aproape de semnarea unui acord cu comitetul organizator al Olimpiada de Vară 2008 pentru a plasa logoul olimpic al Beijingului pe tricourile de fotbal. Înțelegerea propusă ar fi durat până în 2010; după Olimpiadele din 2008, Barça purtând logoul Jocurilor Asiatice din 2010, cu candidatura provinciei Guangzhou.

În acest sezon, tricourile de joc ale Barcelonei poarta sigla UNICEF în locul rezervat de obicei sponsorului principal.

Totuși, Barça a acceptat logoul unui sponsor pe tricourile echipei de baschet. Secțiunea de baschet este sponsorizată de către compania de asigurări elvețiană Winterthur Group—o sponsorizare unică pentru Barça, cum această companie a fost fondată în Winterthur, locul de naștere a lui Joan Gamper.

Culés

Înțelesul etimologic al acestui cuvânt derivă din cul care literal înseamnă fund în catalană (pronunțat /kuˈles/). O traducere aproximativă a acestui termen ar fi funduri. Departe de a fi ofensiv sau jignitor pentru fanii lui Barça, acest termen a fost creat la începutul secolului XX, când, fanii care se așezau în cea mai înaltă poziție a stadionului permiteau persoanelor din afară să le admire posterioarele. Acest termen relativ umoristic a fost adoptat și fanii au fost numiți astfel începând cu acea perioadă.[necesită citare] Există aproximativ 1730 cluburi de suporteri ai FC Barcelonei înregistrate oficial în întreaga lume (până în noiembrie 2005).[necesită citare]

Vezi și

Referințe

  1. ^ Camp Nou - FC Barcelona Official Page
  2. ^ Transfermarkt, accesat în  
  3. ^ „Imn FC Barcelona”. FC Barcelona. 
  4. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ https://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache:6XB49cClMaoJ:www.slideworld.com/uploadimage/50ffP%2520R%2520O%2520I%2520E%2520C%2520T-FOTBAL%2520MIHALCEA%2520CATALIN.ppt+Echipa+fanion+a+ora%C8%99ului+Barcelona,+Catal%C3%A0+FC,+a+fost+%C3%AEnfiin%C8%9Bat%C4%83+%C3%AEn+apropierea+s%C4%83lii+de+sport+Tolosa+de+c%C4%83tre+Jaume+Vila,+av%C3%A2nd+scopul+declarat+de+a+promova+sportul+local.+Acest+club+a+refuzat+integrarea+t%C3%A2n%C4%83rului+entuziast+al+fotbalului+Hans+Gamper,+datorit%C4%83+faptului+c%C4%83+nu+era+catalan.+Reac%C8%9Bia+lui+Gamper+la+acest+refuz+a+fost+crearea+clubului+FC+Barçelona+pe+29+noiembrie+1899,+%C3%AEmpreun%C4%83+cu+un+grup+de+tineri+englezi,+un+canadian+%C8%99i+c%C3%A2%C8%9Biva+barcelonezi.+Pe+l%C3%A2ng%C4%83+sec%C8%9Bia+de+fotbal,+%C3%AEn+cadrul+clubului+%C8%99i-au+desf%C4%83%C8%99urat+activitatea+%C8%99i+alte+sporturi+(baschet,+handbal,+hochei+pe+iarb%C4%83,+rugby,+baseball,+patina+artistic,+volei,+fotbal+%C3%AEn+sal%C4%83,+ciclism,+hochei+pe+ghea%C8%9B%C4%83).&hl=ro&gl=ro&pid=bl&srcid=ADGEESiwV0t_8rf_OjiAdiwCPDKh3cu0AnWfM95nqPht4GAEX6t0I5JFa7Zhwr1xnoK7lX9JaYioRcCSqrz49KY7JLw93xuxMS_j8m0NEFLPZrq45q3fxmcMWOfsPiMREFD2TzYiKu82&sig=AHIEtbSiUp2WCLl2GHYuzeiIngIBl95prg
  6. ^ Ball, Phil p. 89.
  7. ^ Carnicero, José Vicente Tejedor (). „Spain – List of Cup Finals”. RSSSF. Accesat în . 
  8. ^ „History part I”. FC Barçelona. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Arnaud, Pierre; Riordan, James. p. 103.
  10. ^ „History part II”. FC Barçelona. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Ferrand, Alain; McCarthy, Scott. p. 110.
  12. ^ „Players”. FC Barcelona. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „Clasament UEFA pentru competiții intercluburi”. Arhivat din original la . 
  14. ^ „UEFA Country Ranking 2021”. kassiesa.home.xs4all.nl. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ uefa.com. „Member associations - UEFA rankings - Country coefficients – UEFA.com”. UEFA.com (în engleză). Accesat în . 
  16. ^ „UEFA Team Ranking 2021”. kassiesa.home.xs4all.nl. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ „Member associations - UEFA rankings - Club coefficients – UEFA.com”. UEFA.com (în engleză). Accesat în . 
  18. ^ engleză {{{1}}} „European Champions' Cup”. Accesat în 14 janvier 2011.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  19. ^ engleză {{{1}}} „European Cup Winners' Cup”. Accesat în 14 janvier 2011.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  20. ^ engleză {{{1}}} „Fairs' Cup”. Accesat în 14 janvier 2011.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  21. ^ engleză {{{1}}} „FIFA Club World Championship”. Accesat în 14 janvier 2011.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  22. ^ engleză {{{1}}} „European Cup Winners' Cup”. Accesat în 14 janvier 2011.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  23. ^ „Managers”. FC Barcelona. Accesat în . 

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de FC Barcelona