înfige
Jump to navigation
Jump to search
See also: infige
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Inherited from Latin īnfīgere, present active infinitive of īnfīgō (“fasten, fix”).
Verb
[edit]a înfige (third-person singular present înfige, past participle înfipt) 3rd conj.
Conjugation
[edit] conjugation of înfige (third conjugation, past participle in -pt)
infinitive | a înfige | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înfigând | ||||||
past participle | înfipt | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înfig | înfigi | înfige | înfigem | înfigeți | înfig | |
imperfect | înfigeam | înfigeai | înfigea | înfigeam | înfigeați | înfigeau | |
simple perfect | înfipsei | înfipseși | înfipse | înfipserăm | înfipserăți | înfipseră | |
pluperfect | înfipsesem | înfipseseși | înfipsese | înfipseserăm | înfipseserăți | înfipseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înfig | să înfigi | să înfigă | să înfigem | să înfigeți | să înfigă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înfige | înfigeți | |||||
negative | nu înfige | nu înfigeți |