Condaghe

Articulu in logudoresu

Su condaghe (puru condache o condaxi, a secunda de su trettu zeograficu) est una paraula chi benit dae su bizantinu κοntàkion e fit unu documentu amministrativu in imprèu de sa Sardigna bizantìna e de sos Judicados, tra su segulu de XI e de XIII. A su cumìntzu bolìat definire una regòrta simpre de attos de donu a sa Cresia; a pùstis su signìficu est bènnidu prus a largu, descriende unu rezistru in ue bi aìat collìdas notas chi pertoccan attos notariales e zuditziàrios comente daturas, tràmutos, cummèrtzios e chertos, cun sa boluntade de nde fagher consultassione si bi aìat calchi cuntrastu o cuntierra.

Bi at fìnas unu condaghe laicu chi si depet a Barisone III de Torres, judiche de su Logudoro chi, in su 1190, aìat fattu fàgher un'elencu de tottus sos donos fattos a s'Ispidale de Santu Lenardu de Bosove. Esistin puru condaghes de fundamentu, chi s'orizine issòro est in su tempus bassu-medievale e còntan fattos istoricos in subra de comente si an cunsacràdu sas cresias. Tra custos bi est su Condaghe de S.Gavinu, de S.Maria de Tergu, de sa Trinidade de Saccargia.

Sos condaghes fin maniscrittos in peddecaminu chi si isterrìan pro mediu de un'asta, pighende in su tempus s'apparentzia de liberos in tottu e pro tottu. Sa prus parte de sos condaghes si iscriìat in scriptorias de monasteriu, francu cussos de Santu Pedru de Silki, de Santu Nicola de Trullas, de Santu Migheli de Salvenor e de Santa Maria de Bonaccattu.

Sos condaghes sun de importu finas ca sun a testimonia de su sardu, in imprèu uffitziale giàe dae custos tempos antigos.