zel
Aspect
Etimologie
Din franceză zèle < latină zelus. De origine greacă ζῆλος (zílos).
Pronunție
- AFI: /zel/
Substantiv
Declinarea substantivului zel | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | zel | zeluri |
Articulat | zelul | zelurile |
Genitiv-Dativ | zelului | zelurilor |
Vocativ | ' | ' |
- străduință deosebită (într-o acțiune).
- Lucra cu zel.
Sinonime
- ardoare, râvnă, sârguință, străduință, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârduitură, perseverență, protimie, hărnicie, bunăvoință
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- Exces de zel = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acțiuni, sârguință exagerată
Traduceri
râvnă; ardoare
|
|