tribunal

română

Etimologie

Din franceză, latină tribunal.

Pronunție

• AFI: /tri.bu'nal/

Substantiv

Declinarea substantivului tribunal
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tribunal	tribunale
Articulat	tribunalul	tribunalele
Genitiv-Dativ	tribunalului	tribunalelor
Vocativ	tribunalule	tribunalelor

1. (jur.) instanță judecătorească (cu atribuții determinate).
2. (în vechea organizare judecătorească) instanță intermediară între judecătorie și curtea de apel, care își întindea jurisdicția asupra unui județ.
3. local în care funcționează tribunalul.
4. complet care judecă o cauză, un proces la un tribunal.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• britanul
• briantul

Referințe

• DEX '98 via DEX online