sculă
 Vezi și : scula
|
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /ˈsku.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului sculă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sculă | scule |
| Articulat | scula | sculele |
| Genitiv-Dativ | sculei | sculelor |
| Vocativ | sculă | sculelor |
- piesă folosită pentru prelucrarea unor materiale solide, în scopul schimbării formei, a dimensiunilor și a proprietății acestora; unealtă, instrument.
- parte activă a unei scule, care acționează nemijlocit asupra materialului de prelucrat.
- Pânza de oțel constituie scula ferăstrăului.
- (fig.) persoană, acțiune, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop; instrument.
- (înv.; la pl.) obiecte de preț; giuvaere, bijuterii.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din scula.
Pronunție
- AFI: /skuˈlə/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scula.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online