rugare
Etimologie
Din ruga.
Pronunție
- AFI: /ru'ga.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rugare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rugare | rugări |
| Articulat | rugarea | rugările |
| Genitiv-Dativ | rugării | rugărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a ruga și rezultatul ei.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri