orbiș

română

Etimologie

Din orb + sufixul -iș.

Pronunție

• AFI: /or'biʃ/

Adverb

1. pe dibuite, la întâmplare, orbește; (fig.) fără chibzuință, nebunește.

Expresii

• A da orbiș = a lovi fără cruțare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• borși
• sorbi

Referințe

• DEX '98 via DEX online