monstru
Etimologie
Din latină monstrum, franceză monstre.
Pronunție
- AFI: /'mon.stru/
Substantiv
| Declinarea substantivului monstru | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monstru | monștri |
| Articulat | monstrul | monștrii |
| Genitiv-Dativ | monstrului | monștrilor |
| Vocativ | monstrule | monștrilor |
- ființă mitologică cu corpul format din părți ale unor animale diferite sau din unele părți de om și altele de animal.
- ființă care se naște cu mari anomalii fizice; pocitanie; (fig.) om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat.
- namilă, matahală.
- (fig.) (adjectival) de proporții mari, extraordinar, neobișnuit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online