Sari la conținut

mierli

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din țigănească merau.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
mierli
Infinitiv a mierli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mierlesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mierlească
Participiu mierlit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (arg.) a muri.


Traduceri

Referințe





(furlan)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mierli

  1. mierlă (pasăre)