imam
 Vezi și : imăm, imám, Imam
|
Variante
Etimologie
Din turcă imam.
Pronunție
- AFI: /iˈmam/
Substantiv
| Declinarea substantivului imam | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | imam | imami |
| Articulat | imamul | imamii |
| Genitiv-Dativ | imamului | imamilor |
| Vocativ | imamule | imamilor |
- preot sau prelat musulman; conducătorul rugăciunii colective într-o moschee.
- titlu purtat de unii suverani musulmani (care dețin și conducerea bisericii).
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din ima.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru ima.
- forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru ima.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online