gripa

română

Etimologie

Din franceză gripper.

Pronunție

• AFI: /gri'pa/

Verb

Conjugarea verbului gripa
Infinitiv	a gripa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	gripez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să gripeze
Participiu	gripat
Conjugare	I

1. (v.refl. intranz.) (despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) a (se) bloca în timpul funcționării.

   Ungerea defectuoasă a gripat motorul.

2. (v.refl. tranz. fact.) a (se) îmbolnăvi de gripă.

Cuvinte derivate

• gripare
• gripat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aprig

Referințe

• DEX '98 via DEX online