docil
Etimologie
Din franceză docile < latină docilis.
Pronunție
- AFI: /do'ʧil/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului docil | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | docil | docili |
| Feminin | docilă | docile |
| Neutru | docil | docile |
- (adesea adverbial) care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; supus, ascultător.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online