disocia
Etimologie
Din franceză dissocier < latină dissociare.
Pronunție
- AFI: /di.so.ʧi'a/
Verb
| Conjugarea verbului disocia | |
| Infinitiv | a disocia |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
disociez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să disocieze |
| Participiu | disociat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (chim.) a scinda în mod reversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni; a descompune temporar și reversibil o combinație.
- Atomii se disociază.
- (v.tranz.) a despărți, a separa, a delimita între ele noțiuni, probleme, idei care formează de obicei un ansamblu unic.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online