detunătură
Etimologie
Din a detuna + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /de.tu.nə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului detunătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | detunătură | detunături |
| Articulat | detunătura | detunăturile |
| Genitiv-Dativ | detunăturii | detunăturilor |
| Vocativ | detunătură | detunăturilor |
- zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online