curea

română

Etimologie

Din latină corrigia.

Pronunție

• AFI: /ku're̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului curea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curea	curele
Articulat	cureaua	curelele
Genitiv-Dativ	curelei	curelelor
Vocativ	curea	curelelor

1. fâșie lungă din piele, cânepă, material plastic etc.; (spec.) o astfel de fâșie folosită ca cingătoare.
2. (înv. și pop.) măsură de lungime egală cu circa 16 picioare; (p.ext.) fâșie lungă și îngustă de pământ.

Cuvinte derivate

• curelar
• curelușă
• curelărie

Cuvinte compuse

• curea de transmisie

Expresii

• A-l ține (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (să...)

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• careu
• creau

Referințe

• DEX '98 via DEX online