cunună
Etimologie
Din latină corona.
Pronunție
- AFI: /ku'nu.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cunună | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cunună | cununi |
| Articulat | cununa | cununile |
| Genitiv-Dativ | cununii | cununilor |
| Vocativ | cunună | cununilor |
- împletitură în formă circulară, făcută din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap).
- coroană care se acorda în antichitate învingătorilor (în război și la concursurile sportive sau literare).
- (fig.) glorie, faimă, renume.
- coroană care se așază pe capul celor care se căsătoresc după ritualul religios.
- funie, împletitură de ceapă, de usturoi etc.
- grindă principală cu care se închide în partea de sus un perete de lemn și pe care se reazemă celelalte grinzi ale tavanului și ale acoperișului.
Cuvinte derivate
Expresii
- A sta cunună împrejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta împrejurul cuiva, formând un cerc închis
- Cunună de raze (sau de lumină) = aureolă
- Cunună de munți (sau de dealuri, de păduri) = lanț, șir de munți sau de dealuri, de păduri, dispuse în cerc
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online