crainic

română

Etimologie

Origine incertă. Dată find prezența ucraineană крайник (krajnik) („judecător”) și a maghiară krajnik („judecător al nobililor”) ar putea reprezenta un slavă (veche) *krajnikŭ („regal”), de la krai („rege”), confer crai; poate fi însă și o derivare internă a românei. După Skok, Slavia, IV, 328, Candrea și DAR, română provine din ucraineană; Scriban se gândește la slavă (veche) krai („margine”), confer craină.

Pronunție

AFI: /ˈkraj.nik

Substantiv

Declinarea substantivului crainic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crainic	crainici
Articulat	crainicul	crainicii
Genitiv-Dativ	crainicului	crainicilor
Vocativ	crainicule	crainicilor

(înv.) persoană care anunța mulțimii poruncile suveranului sau ale autorităților; vestitor.
persoană care citește informațiile, comunicările, știrile oficiale etc., anunță programul la o stație de radio, de televiziune sau la o manifestație; spicher.
(reg.) hăitaș, gonaci (la vânătoare).

Cuvinte derivate

crainică

Traduceri

Anagrame

Referințe

DEX '98 via DEX online