comuniune
Etimologie
Din franceză communion < latină communio, communionis.
Pronunție
- AFI: /ko.mu.niˈu.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului comuniune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | comuniune | comuniuni |
| Articulat | comuniunea | comuniunile |
| Genitiv-Dativ | comuniunii | comuniunilor |
| Vocativ | comuniune | comuniunilor |
- legătură puternică, unire strânsă.
- (bis.) împărtășanie, euharistie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online