clocot
Variante
Etimologie
Din slavă (veche) klokotŭ.
Pronunție
- AFI: /ˈklo.kot/
Substantiv
| Declinarea substantivului clocot | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clocot | clocote |
| Articulat | clocotul | clocotele |
| Genitiv-Dativ | clocotului | clocotelor |
| Vocativ | clocotule | clocotelor |
- mișcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe.
- (p.gener.) mișcare zgomotoasă produsă de o masă de lichid.
- (fig.) zbucium, agitație (zgomotoasă), frământare (sufletească, socială).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online