Sari la conținut

cămin

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
cămin

Etimologie

Din neogreacă ϰάμινος (káminos), ϰαμίνη (kamíni), poate prin intermediul slavă (veche) kamina.

Cuvântul grec a trecut în latină caminus, de unde provensală camin, franceză cheminée (> spaniolă chimenea), italiană cammino. Cuvântul român poate proveni la fel de bine din slavă, ca și din latină sau din greacă.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cămin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cămin căminuri
Articulat căminul căminurile
Genitiv-Dativ căminului căminurilor
Vocativ căminule căminurilor
  1. sobă joasă, zidită la peretele camerei, cu vatra larg deschisă.
  2. cuptor, vatră.
  3. coș pe unde iese fumul; horn.
  4. (fig.) casă părintească; (p.ext.) familie.
  5. denumire dată unor instituții cu caracter social-cultural.
  6. încăpere mică subterană, zidită și acoperită cu capac de fontă, pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal, construită pentru a permite accesul la conductă sau la canal.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe