Sari la conținut

bordură

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză bordure.

Pronunție

  • AFI: /bor'du.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bordură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bordură borduri
Articulat bordura bordurile
Genitiv-Dativ bordurii bordurilor
Vocativ bordură bordurilor
  1. fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil.
  2. zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; (spec.) zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului.
    Bordura de flori a unei peluze.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe