încăiera

română

Etimologie

Din în- + caier.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kə.jeˈra/

Verb

Conjugarea verbului încăiera
Infinitiv	a încăiera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încaier
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încaiere
Participiu	încăierat
Conjugare	I

1. (v.refl. recipr.) a se lua la bătaie, a începe o luptă; a se încăibăra.
2. (v.tranz.) (rar) a ataca, a hărțui.

Cuvinte derivate

• încăierare
• încăierat
• încăierătură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acarieni
• căinirea
• înăcreai

Referințe

• DEX '98 via DEX online