Recordurile Campionatului Mondial de Fotbal

Brazilianul Ronaldo, deținătorul recordului la numărul de goluri marcate la Campionatul Mondial, având la activ 15 reușite

Brazilianul Pelé, deținătorul a trei trofee și a multor alte recorduri ale Campionatului Mondial de Fotbal

Camerunezul Roger Milla este cel mai vârstnic jucător din istorie, care a înscris la Campionatul Mondial de Fotbal. El a marcat în înfrângerea naționalei sale cu 6-1 în fața Rusiei în 1994, la vârsta de 42 de ani

Aceasta este o listă a recordurilor Campionatului Mondial de Fotbal și ale meciurilor din cadrul calificărilor sale.

Echipă: poziția în turneu

Cele mai multe trofee

5, Brazilia (1958, 1962, 1970, 1994, 2002)

#	Echipa	#
1	Brazilia (1958, 1962, 1970, 1994, 2002)	5
2	Italia (1934, 1938, 1982, 2006)	4
3	Germania (1954, 1974, 1990,2014)	4
4	🇦🇷 Argentina (1978, 1986, 2022)	3
5	Uruguay (1930, 1950), Franța (1998, 2018)	2
6	Anglia (1966), Spania (2010)	1

Cele mai multe finale jucate

8, Germania (1954, 1966, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002,2014)

#	Echipa	#
1	Germania (1954, 1966, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002,2014)	8
2	Brazilia (1950, 1958, 1962, 1970, 1994, 1998, 2002),	7
3	Italia (1934, 1938, 1970, 1982, 1994, 2006)	6
4	Argentina (1930, 1978, 1986, 2014, 1990,2022)	6
5	Țările de Jos (1974, 1978, 2010), Franța(1998,2018,2022)	3
7	Ungaria (1938, 1954), Cehoslovacia^[1] (1934, 1962), Uruguay (1930, 1950)	2
10	Anglia (1966), Spania (2010), Suedia (1958)	1

Cele mai multe clasări pe podium

12, Germania (1934, 1954, 1966, 1970, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006, 2010,2014)

#	Echipa	#
1	Germania (1934, 1954, 1966, 1970, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006, 2010,2014)	12
2	Brazilia (1938, 1950, 1958, 1962, 1970, 1978, 1994, 1998, 2002)	9
3	Italia (1934, 1938, 1970, 1982, 1990, 1994, 2006)	7
5	Argentina (1930, 1978, 1986, 1990,2022) Franța (1958, 1986, 1998, 2006 ,2022)	5
6	Țările de Jos (1974, 1978, 2010), Suedia (1950, 1958, 1994)	3
8	Ungaria (1938, 1954), Polonia (1974, 1982), Cehoslovacia^[1] (1934, 1962), Uruguay (1930, 1950)	2
12	Austria (1954), Chile (1962), Croația (1998), Anglia (1966), Portugalia (1966), Spania (2010), Turcia (2002), Statele Unite ale Americii (1930)	1

Cele mai multe clasări în top 4 (semifinale jucate)

12, Germania (1934, 1954, 1958, 1966, 1970, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006, 2010)

#	Echipa	#
1	Germania (1934, 1954, 1958, 1966, 1970, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006, 2010,2014)	12
2	Brazilia (1938, 1950, 1958, 1962, 1970, 1974, 1978, 1994, 1998, 2002, 2014)	10
3	Italia (1934, 1938, 1970, 1978, 1982, 1990, 1994, 2006)	8
4	Franța (1958, 1982, 1986, 1998, 2006), Uruguay (1930, 1950, 1954, 1970, 2010)	5
5	Argentina (1930, 1978, 1986, 1990), Țările de Jos (1974, 1978, 1998, 2010), Suedia (1938, 1950, 1958, 1994)	4
6	Austria (1934, 1954), Anglia (1966, 1990), Ungaria (1938, 1954), Polonia (1974, 1982), Portugalia (1966, 2006), Spania (1950, 2010), Cehoslovacia^[1](1934, 1962), Iugoslavia^[2](1930, 1962)	2
7	Belgia (1986), Bulgaria (1994), Chile (1962), Croația (1998), Coreea de Sud (2002), Turcia (2002), Uniunea Sovietică (1966), Statele Unite ale Americii (1930)	1

Cele mai multe clasări în top 8 (sferturi de finală jucate)

16, Brazilia (Fiecare turneu cu excepția celor din 1934, 1966 și 1990), Germania (Fiecare turneu cu excepția celor din 1930, 1938 și 1950)^[3]

#	Echipa	#
1	Brazilia (1930, 1938, 1950, 1954, 1958, 1962, 1970, 1974, 1978, 1982, 1986, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010,2014) Germania (1934, 1954, 1958, 1962, 1966, 1970, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014)	17
2	Italia (1934, 1938, 1970, 1978, 1982, 1990, 1994, 1998, 2006), Argentina (1930, 1966, 1974, 1978, 1986, 1990, 1998, 2006, 2010), Anglia ( 1954, 1962, 1966, 1970, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006)	9
3	Franța ( 1930, 1938, 1958, 1982, 1986, 1998, 2006 ) Iugoslavia^[2](1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1974, 1990)	7
4	Spania (1934, 1950, 1986, 1994, 2002, 2010), Suedia (1934, 1938, 1950, 1958, 1974, 1994), Uruguay (1930, 1950, 1954, 1966, 1970, 2010)	6
5	Ungaria (1934, 1938, 1954, 1962, 1966), Țările de Jos (1974, 1978, 1994, 1998, 2010), Rusia (1958, 1962, 1966, 1970, 1982)	5
6	Austria (1934, 1954, 1978, 1982), Cehoslovacia^[1](1934, 1938, 1962, 1990), Elveția (1934, 1938, 1950, 1954)	4
7	Polonia (1974, 1978, 1982)	3
8	Chile (1930 ,1962), Mexic (1970, 1986), Peru (1970, 1978), Portugalia (1966, 2006), România (1930, 1994), Statele Unite ale Americii (1930, 2002)	2
9	Belgia (1986), Bulgaria (1994), Camerun (1990), Croația (1998), Cuba (1938), Danemarca (1998), Germania de Est (1974), Ghana (2010), Republica Irlanda (1990), Coreea de Sud (2002), Irlanda de Nord (1958), Paraguay (2010), Coreea de Nord (1966), Senegal (2002), Turcia (2002), Ucraina (2006), Țara Galilor (1958)	1

Cele mai multe clasări în top 16 (optimi de finală jucate)

19, Brazilia (la fiecare turneu)

Cele mai multe prezențe la Campionatul Mondial

20, Brazilia (fiecare ediție)

#	Echipa	#
1	Brazilia	20
2	Italia Germania^[4]	17
3	Argentina	15
4	Mexic	14
5	Franța Spania Anglia	13
6	Belgia Iugoslavia^[2] Suedia Uruguay	11
7	Cehia^[5] Slovacia^[5] Ungaria Coreea de Sud Țările de Jos Rusia^[6] Elveția Statele Unite ale Americii	9
8	Chile Paraguay Scoția	8
9	Austria Bulgaria Polonia România	7
10	Camerun	6
11	Japonia Portugalia	5
12	Australia Columbia Danemarca Iran Maroc Nigeria Peru Arabia Saudită Tunisia	4
13	Algeria Bolivia Costa Rica Croația^[2] Irlanda de Nord Norvegia Republica Irlanda Africa de Sud	3
14	Coasta de Fildeș Ecuador Egipt El Salvador Ghana Grecia Honduras Coreea de Nord Noua Zeelandă Slovenia^[2] Turcia	2
15	Angola (2006), Canada (1986), China (2002), RD Congo^[7](1974), Cuba (1938), Germania de Est^[4] (1974), Haiti (1974), Indonezia^[8] (1938), Irak (1986), Israel (1970), Jamaica (1998), Kuweit (1982), Senegal (2002), Togo (2006), Trinidad și Tobago (2006), Ucraina^[6] (2006), Emiratele Arabe Unite (1990), Țara Galilor (1958)	1

Cele mai multe clasări pe locul doi

4, Germania (1966, 1982, 1986, 2002)

#	Echipa	#
1	Germania (1966, 1982, 1986, 2002)	4
2	Țările de Jos (1974, 1978, 2010)	3
3	Argentina (1930, 1990), Brazilia (1950, 1998), Cehoslovacia^[5](1934, 1962), Ungaria (1938, 1954), Italia (1970, 1994)	2
4	Franța (2006), Suedia (1958)	1

Cele mai multe clasări pe locul trei

4, Germania (1934, 1970, 2006, 2010)

#	Echipa	#
1	Germania (1934, 1970, 2006, 2010)	4
2	Brazilia (1938, 1978), Franța (1958, 1986), Polonia (1974, 1982), Suedia (1950, 1994)	2
3	Austria (1954), Chile (1962), Croația (1998) Italia (1990), Portugalia (1966), Turcia (2002), Statele Unite ale Americii (1930)	1

Cele mai multe clasări pe locul patru

3, Uruguay (1954, 1970, 2010)

#	Echipa	#
1	Uruguay (1954, 1970, 2010)	3
2	Iugoslavia^[2] (1930, 1962)	2
3	Austria (1934), Belgia (1986), Brazilia (1974), Bulgaria (1994), Anglia (1990), Franța (1982), Germania (1958), Italia (1978), Coreea de Sud (2002), Țările de Jos (1998), Portugalia (2006), Rusia (1966), Spania (1950), Suedia (1938)	1

Cele mai multe clasări pe locurile 3–4

5, Germania (1934, 1958, 1970, 2006, 2010)

#	Echipa	#
1	Germania (1934, 1958, 1970, 2006, 2010)	5
2	Brazilia (1938, 1974 ,1978), Franța (1958, 1982, 1986), Suedia (1938, 1950, 1994), Uruguay (1954, 1970, 2010)	3
3	Polonia (1974, 1978), Iugoslavia^[2] (1930, 1962), Austria (1934, 1954), Italia (1978, 1990), Portugalia (1966, 2006)	2
4	Belgia (1986), Bulgaria (1994), Anglia (1990) Coreea de Sud (2002), Țările de Jos (1998), Rusia (1966), Spania (1950), Chile (1962), Croația (1998) Turcia (2002), Statele Unite ale Americii (1930)	1

Cele mai multe clasări pe locurile 5-8

8, Anglia (1950, 1954, 1962, 1970, 1982, 1986, 2002, 2006)^[9]

#	Echipa	#
1	Anglia (1950, 1954, 1962, 1970, 1982, 1986, 2002, 2006)	8
2	Brazilia (1930, 1954, 1982, 1986, 2006, 2010)	6
3	Argentina (1966, 1974, 1998, 2006, 2010), Iugoslavia^[2](1950, 1954, 1958, 1974, 1990)	5
4	Germania (1962, 1978, 1994, 1998), Rusia (1958, 1962, 1970, 1982), Spania (1934, 1986, 1994, 2002), Elveția (1934, 1938, 1950, 1954)	4
5	Ungaria (1934, 1962, 1966)	3
6	Austria (1978, 1982), Cehoslovacia^[1](1938, 1990), Franța (1930, 1938), Italia (1950, 1998), Mexic (1970, 1986), Peru (1970, 1978), România (1930, 1994), Suedia (1934, 1974)	2
7	Chile (1930), Camerun (1990), Cuba (1938), Danemarca (1998), Germania de Est (1974), Ghana (2010), Republica Irlanda (1990), Paraguay (2010), Polonia (1978), Coreea de Nord (1966), Țările de Jos (1994), Irlanda de Nord (1958), Senegal (2002), Ucraina (2006), Uruguay (1966), Statele Unite ale Americii (2002), Țara Galilor (1958)	1

Cele mai multe clasări pe locurile 9-16

12, Mexic (1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1966, 1978, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010)^[10]

#	Echipa	#
1	Mexic (1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1966, 1978, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010)	12
2	Belgia (1930, 1934, 1938, 1954, 1970, 1982, 1990, 1994, 2002)	9
3	Italia (1954, 1962, 1966, 1974, 1986, 2002), Paraguay (1930, 1950, 1958, 1986, 1998, 2002), Spania (1962, 1966, 1978, 1982, 1990, 2006)	6
4	Argentina (1934, 1958, 1962, 1982, 1994), Bulgaria (1962, 1966, 1970, 1974, 1986), Chile (1950, 1966, 1974, 1998, 2010), România (1934, 1938, 1970, 1990, 1998), Scoția (1958, 1962, 1974, 1978, 1982)	5
5	Franța Țările de Jos Slovacia Suedia Elveția Uruguay Statele Unite ale Americii	4
6	Brazilia Cehia^[5] Anglia Ungaria	3
7	Australia Bolivia Columbia Danemarca Japonia Coreea de Sud Maroc Nigeria Norvegia Polonia Republica Irlanda Iugoslavia	2
8	Austria Algeria RD Congo^[7] Costa Rica Ecuador El Salvador Egipt Germania Ghana Haiti Indonezia^[8] Iran Israel Irlanda de Nord Peru Portugalia Rusia Arabia Saudită Tunisia Turcia	1

Cele mai multe clasări pe locurile 17–32

5, Coreea de Sud (1986, 1990, 1994, 1998, 2006), Camerun (1982, 1994, 1998, 2002, 2010)

#	Echipa	#
1	Coreea de Sud (1986, 1990, 1994, 1998, 2006), Camerun (1982, 1994, 1998, 2002, 2010)	5
2	Rusia Arabia Saudită Scoția Africa de Sud Tunisia Statele Unite ale Americii	3
3	Algeria Austria Columbia Costa Rica Coasta de Fildeș Croația Cehia^[5] Franța Grecia Honduras Iran Japonia Maroc Noua Zeelandă Nigeria Polonia Portugalia Iugoslavia Slovenia	2
3	Angola Argentina Australia Belgia Bolivia Bulgaria Canada Chile China Danemarca Ecuador Egipt El Salvador Ungaria Irak Italia Jamaica Coreea de Nord Kuweit Irlanda de Nord Norvegia Paraguay Peru Slovacia^[5] Spania Suedia Elveția Togo Trinidad și Tobago Emiratele Arabe Unite Uruguay	1

Consecutive

Cele mai multe campionate câștigate consecutiv

#	Echipa	#
1	Brazilia (1958–1962) Italia (1934–1938)	2

Cele mai multe accederi consecutive în finală

#	Echipa	#
1	Brazilia (1994–2002) Germania (1982–1990)	3
2	Argentina (1986–1990) Brazilia(1958–1962) Italia(1934–1938) Țările de Jos(1974–1978)	2

Cele mai multe clasări consecutive pe podium

#	Echipa	#
1	Germania (1966–1974), (1982–1990), (2002–2010) Brazilia (1994–2002)	3
3	Argentina (1986–1990) Italia (1934–1938),(1990–1994) Țările de Jos (1974–1978)	2

Cele mai multe accederi consecutive în semifinale

Germania și Brazilia s-au clasat printre primele patru echipe de la Campionatul Mondial cu excepția ediției din 1930

#	Echipa	#
1	Brazilia(1960–1978)(1994–2002) Germania (1966–1974)(1982–1990)(2002–2010)	3
2	Argentina (1986–1990) Brazilia (1938–1950)(1958–1962) Franța (1982–1986) Germania (1954–1958) Italia (1934–1938)(1978–1982)(1990–1994) Țările de Jos (1974–1978) Suedia (1938–1950) Uruguay (1950–1954)	2

Cele mai multe accederi consecutive în sferturi de finală

#	Echipa	#
1	Germania (1954–2010)	15
2	Brazilia (1938–1962)(1970–1986)(1994–2010)	5
3	Rusia (1958–1970) Iugoslavia (1950–1962) Elveția (1934–1954)	4
4	Anglia (1962–1970)(1982–1990) Italia (1934–1950)(1990–1998) Polonia (1974–1982) Suedia (1934–1950)	3
5	Argentina (1974–1978)(1986–1990)(2006–2010) Austria (1978–1982) Cehia (1934–1938) Anglia (1950–1954)(2002–2006) Franța (1982–1986) Ungaria (1934–1938)(1962–1966) Italia (1978–1982) Țările de Jos (1974–1978)(1994–1998) Uruguay (1950–1954)(1966–1970)	2

Cele mai multe accederi consecutive în optimile de finală: 19, Brazilia (1930–2010).
Cele mai multe participări consecutive în turneul final: 19, Brazilia (1930–2010).
Cele mai multe clasări consecutive pe locul doi: 2, Țările de Jos (1974–1978) și Germania (1982–1986).
Cele mai multe clasări consecutive pe locul trei: 2, Germania (2006–2010)
Cele mai multe clasări consecutive pe locul patru: nu s-a întâmplat niciodată
Cele mai multe clasări consecutive pe locurile 3-4: 2, Suedia (1938–1950), Brazilia (1974–1978), Franța (1982–1986), Germania (2006–2010)
Cele mai multe clasări consecutive pe locurile 5-8: 4, Elveția (1934–1954)^[11]
Cele mai multe clasări consecutive pe locurile 9-16: 5, Mexic (1950–1966), (1994–2010)^[12]
Cele mai multe clasări consecutive pe locurile 17-32: 4, Coreea de Sud (1986–1998)
Cea mai mare îmbunătățire de poziție în turnee consecutive

A refuzat să participe, apoi a devenit campioană: Italia (1930–1934), Uruguay (1938–1950)
Interzisă să participe, apoi a devenit campioană: Germania de Vest (1950–1954)
Nu a reușit să se califice, apoi a devenit campioană: Franța (1994–1998)

Intervaluri

Cel mai mare interval dintre două titluri succesive: 44 de ani, Italia (1938–1982)
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive în finală: 48 de ani, Argentina (1930–1978)
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive pe podium: 48 de ani, Argentina (1930–1978)
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive în semifinale: 60 de ani, Spania (1950–2010)
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive în sferturi de finală: 72 de ani, Statele Unite ale Americii (1930–2002)^[13]
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive în optimi de finală: 60 de ani, Norvegia (1938–1998)
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive în turneul final: 56 de ani: Egipt (1934–1990), Norvegia (1938–1994)^[14]

Echipa gazdă

Cel mai bun rezultat al echipei gazdă: Campion, Uruguay (1930), Italia (1934), Anglia (1966), Germania de Vest (1974), Argentina (1978), Franța (1998)
Cel mai slab rezultat al echipei gazdă: clasare în locurile 17–32 (20), Africa de Sud (2010)

Apărarea titlului

Cel mai bun rezultat al echipei ce-și apără titlul: campion, Italia (1938), Brazilia (1962)
Cel mai rău rezultat al echipei ce-și apără titlul: nu a participat, Uruguay (1934)
Cel mai rău rezultat al echipei ce-și apără titlul și a participat în turneul final: locul 28 (din 32), Franța (2002)

Debutante

Cel mai bun rezultat al echipei debutante: campion, Uruguay(1930), Italia(1934)
Cel mai bun rezultat al echipei debutante, după 1934: locul trei, Portugalia(1966), Croația(1998)

Altele

Cele mai multe finale jucate fără a deveni campion: 3, Țările de Jos (1974, 1978, 2010)
Cele mai multe semifinale jucate fără a deveni campion: 4, Suedia (1938, 1950, 1958, 1994), Țările de Jos (1974, 1978, 1998, 2010)
Cele mai multe sferturi de finală jucate fără a deveni campion: 7 Iugoslavia (1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1974, 1990)^[15]
Cele mai multe optimi de finală jucate fără a deveni campion: 14 Mexic (toate în afară de 1934, 1938, 1974, 1982 și 1990)
Cele mai multe prezențe fără a deveni campion: 14 Mexic (toate în afară de 1934, 1938, 1974, 1982 și 1990)
Cele mai multe semifinale jucate, fără a juca în finală vreodată: 2, Austria (1934, 1954), Iugoslavia (1930, 1962), Polonia (1974, 1982), Portugalia (1966, 2006)
Cele mai multe sferturi de finală jucate, fără a juca în finală vreodată: 7 Iugoslavia (1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1974, 1990)^[16]
Cele mai multe optimi de finală jucate, fără a juca în finală vreodată: 14 Mexic (toate în afară de 1934, 1938, 1974, 1982 și 1990)
Cele mai multe prezențe, fără a juca în finală vreodată: 14 Mexic (toate în afară de 1934, 1938, 1974, 1982 și 1990)
Cele mai multe sferturi de finală jucate, fără a juca în semifinale vreodată: 4, Elveția (1934, 1938, 1950, 1954)^[17]
Cele mai multe prezențe în optimi de finală, fără a juca în semifinale vreodată: 14 Mexic (toate în afară de 1934, 1938, 1974, 1982 și 1990)
Cele mai multe prezențe la turneu, fără a juca în semifinale vreodată: 14 Mexic (toate în afară de 1934, 1938, 1974, 1982 și 1990)
Cele mai multe prezențe în optimi de finală, fără a juca în sferturi de finală vreodată: 4 Scoția (1954, 1958, 1974, 1978)
Cele mai multe prezențe la turneu, fără a juca în sferturi de finală vreodată: 8 Scoția (1954, 1958, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1998)
Cele mai multe prezențe la turneu, fără a juca în optimi de finală vreodată: 3 Africa de Sud (1998, 2002, 2010)

Jucători: poziții în turneu

Cele mai multe trofee

Jucător	Țara	Turnee	Apariții	Meciuri	Total apariții	Total meciuri	Rata aparițiilor %
Pelé	Brazilia	1958	4	6	12	18	67
		1962	2	6
		1970	6	6

Cele mai multe prezențe în finală

Jucător	Țara	Turnee	Apariții	Meciuri	Total apariții	Total meciuri	Rata aparițiilor %
Pierre Littbarski	Germania de Vest	1982	7	7	18	21	86
		1986	5	7
		1990	6	7
Lothar Matthäus	Germania de Vest	1982	2	7	16	21	76
		1986	7	7
		1990	7	7
Cafu	Brazilia	1994	3	7	16	21	76
		1998	6	7
		2002	7	7
Pelé	Brazilia	1958	4	6	12	18	67
		1962	2	6
		1970	6	6

Cele mai multe prezențe pe podium

Jucător	Țara	Turnee	Apariții	Meciuri	Total apariții	Total meciuri	Rata aparițiilor %
Wolfgang Overath	Germania de Vest	1966	6	6	19	19	100
		1970	6	6
		1974	7	7
Franz Beckenbauer	Germania de Vest	1966	6	6	18	19	95
		1970	5	6
		1974	7	7
Miroslav Klose	Germania	2002	7	7	19	21	90
		2006	7	7
		2010	5	7
Pierre Littbarski	Germania de Vest	1982	7	7	18	21	86
		1986	5	7
		1990	6	7
Lothar Matthäus	Germania de Vest	1982	2	7	16	21	76
		1986	7	7
		1990	7	7
Cafu	Brazilia	1994	3	7	16	21	76
		1998	6	7
		2002	7	7
Pelé	Brazilia	1958	4	6	12	18	67
		1962	2	6
		1970	6	6
Horst-Dieter Höttges	Germania de Vest	1966	5	6	10	19	53
		1970	4	6
		1974	1	7

Cele mai multe prezențe în semifinale

Jucător	Țara	Turnee	Apariții	Meciuri	Total apariții	Total meciuri	Rata aparițiilor %
Wolfgang Overath	Germania de Vest	1966	6	6	19	19	100
		1970	6	6
		1974	7	7
Franz Beckenbauer	Germania de Vest	1966	6	6	18	19	95
		1970	5	6
		1974	7	7
Uwe Seeler	Germania de Vest	1958	5	6	17	18	94
		1966	6	6
		1970	6	6
Miroslav Klose	Germania	2002	7	7	19	21	90
		2006	7	7
		2010	5	7
Pierre Littbarski	Germania de Vest	1982	7	7	18	21	86
		1986	5	7
		1990	6	7
Lothar Matthäus	Germania de Vest	1982	2	7	16	21	76
		1986	7	7
		1990	7	7
Cafu	Brazilia	1994	3	7	16	21	76
		1998	6	7
		2002	7	7
Rivelino	Brazilia	1970	5	6	15	20	75
		1974	7	7
		1978	3	7
Karl-Heinz Schnellinger	Germania de Vest	1958	2	6	13	18	72
		1966	6	6
		1970	5	6
Pelé	Brazilia	1958	4	6	12	18	67
		1962	2	6
		1970	6	6
Horst-Dieter Höttges	Germania de Vest	1966	5	6	10	19	53
		1970	4	6
		1974	1	7

Cele mai multe prezențe în sferturi de finală

Jucător	Țara	Turnee	Apariții	Meciuri	Total apariții	Total meciuri	Rata aparițiilor %
Lothar Matthäus	Germania de Vest	1982	2	7	25	31	81
		1986	7	7
		1990	7	7
	Germania	1994	5	5
	Germania	1998	4	5

Antrenori: poziția în turneu

Cele mai multe trofee: 2, Vittorio Pozzo Italia (1934, 1938)
Cele mai multe prezențe în finală: 2, Vittorio Pozzo Italia (1934, 1938); Helmut Schön Germania de Vest (1966, 1974); Carlos Bilardo Argentina (1986, 1990); Franz Beckenbauer Germania de Vest (1986, 1990); Mário Zagallo Brazilia (1970, 1998)
Cele mai multe prezențe pe podium: 3, Helmut Schön Germania de Vest (1966, 1970, 1974)
Cele mai multe prezențe în semifinale: 3, Helmut Schön Germania de Vest (1966, 1970, 1974); Mário Zagallo Brazilia (1970, 1974, 1998)
Cele mai multe finishes prezențe în sferturi de finală: 4, Helmut Schön Germania de Vest (1966, 1970, 1974, 1978);

Echipe: progres în competiție

All time

Cele mai multe prezențe în prima rundă: 19 Brazilia (fiecare ediție)
Cele mai multe depășiri a primei runde: 16 Germania (fiece ediție înafară de 1930, 1938 și 1950), Brazilia (fiece ediție înafară de 1930, 1934 și 1966)
Cele mai multe ori eliminată în prima rundă: 8 Scoția (1954, 1958, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1998)
Cele mai multe prezențe, mereu depășind prima rundă: 3 Republica Irlanda (1990, 1994, 2002)^[18]
Cele mai multe prezențe, nedepășind niciodată prima rundă: 8 Scoția (1954, 1958, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1998)^[19]

Consecutivitate

Cele mai multe prezențe consecutive în prima rundă: 19 Brazilia (fiece ediție)
Cele mai multe depășiri consecutive a primei runde: 15 Germania (1954–2010)
Cele mai multe eliminări consecutive în prima rundă: 5 Mexic (1950–1966), Scoția (1974–1990)

Echipa gazdă

Echipa gazdă eliminată în prima rundă: Africa de Sud (2010)

Apărarea titlului

Campioană en-titre eliminată în prima rundă: Italia (1950 și 2010), Brazilia (1966), Franța (2002)

Echipă: Meciuri jucate/goluri marcate

În total

Cele mai multe meciuri jucate: 99, Germania
Cele mai puține meciuri jucate: 1, Indonezia (ca Indiile de Est Neerlandeze)
Cele mai multe victorii: 67, Brazilia
Cele mai multe înfrângeri: 24, Mexic
Cele mai multe remize: 21, Italia
Cele mai multe meciuri jucate fără victorie sau remiză: 6, El Salvador
Cele mai multe meciuri jucate fără victorie: 6, Bolivia, El Salvador, Honduras, Noua Zeelandă
Cele mai multe meciuri jucate până la prima victorie: 17, Bulgaria
Cele mai multe goluri marcate: 210, Brazilia
Cele mai multe goluri primite: 117, Germania
Cele mai puține goluri marcate: 0, Canada, China, Indonezia (ca Indiile de Est Neerlandeze), Trinidad și Tobago, și RD Congo (ca Zair).
Cele mai puține goluri primite: 2, Angola
Cele mai multe meciuri jucate fără a marca: 3, Canada, China, Trinidad și Tobago, și RD Congo (ca Zair).
Cele mai multe meciuri jucate mereu încasând gol: 6, El Salvador, Grecia
Cea mai mare medie de goluri marcate pe meci: 2.72, Ungaria
Cea mai mică medie de goluri primite pe meci: 0.67, Angola (2 goluri în 3 meciuri)^[20]
Cea mai mare medie de goluri primite pe meci: 6 Indonezia (ca Antilele Neerlandeze)
Cea mai mică medie de goluri pe meci (total): 1 Angola
Cea mai mare medie de goluri pe meci (total): 6 Indonezia (ca Antilele Neerlandeze)
Cele mai multe întâlniri între două echipe: 7 ori, Brazilia vs Suedia (1938, 1950, 1958, 1978, 1990 și de două ori în 1994); 7 ori, Germania vs Serbia (1954, 1958, 1962, 1974, 1990, 1998, 2010)
Cele mai multe întâlniri între două echipe în finală: 2 ori, Brazilia vs Italia (1970, 1994) & Argentina vs Germania (1986, 1990)
Cele mai multe turnee invincibilă: ^[21] 7, Brazilia (1958, 1962, 1970, 1978, 1986, 1994, 2002)
Cele mai multe turnee eliminată fără a pierde vreun meci: ^[21] 3, Anglia (1982, 1990,^[22] 2006)
Cele mai multe turnee eliminată fără a câștiga vreun meci: 6, Mexic (1930, 1950, 1954, 1958, 1966, 1978) și Bulgaria (1962, 1966, 1970, 1974, 1986, 1998)

Recorduri într-o ediție

Cele mai multe victorii: 7, Brazilia, 2002^[23]
Cele mai puține victorii, dar devine campioană: 3, Uruguay, 1950 (din 4)^[24]
Cele mai multe meciuri fără victorie, dar devine campioană: 3, Italia 1982 (din 7)
Cele mai multe victorii ale unei echipe non-campioane (excluzând play-off-ul pentru locul trei): 6, Țările de Jos, 2010^[25]^[26]
Cele mai multe meciuri fără victorie: ^[21] 5, Iugoslavia 1974, Argentina 1974, Germania de Vest 1978, Belgia 1986, Republica Irlanda 1990, Argentina 1990.
Cele mai multe meciuri fără victorie în timpul regulamentar: 6, Belgia în 1986 și Anglia în 1990.
Cele mai multe înfrângeri: 3 (28 de echipe, dintre care doar Mexic a realizat asta la trei turnee diferite: 1930, 1950 și 1978)
Cele mai multe înfrângeri, dar devine campioană: 1, Germania, 1954 și 1974; Argentina, 1978; Spania, 2010
Cele mai multe victorii în fața fostelor campioane mondiale: ^[21] 3, Brazilia (1970), Italia (1982), Argentina (1986), Germania (2010).^[27]
Toate meciurile câștigate fără prelungiri, rejucări, lovituri de departajare sau play-off-uri: Brazilia 2002 (7 meciuri), Brazilia 1970 (6 meciuri) și Uruguay 1930 (4 meciuri).
Cea mai bună clasare fără a câștiga vreun meci: top 8 Republica Irlanda (1990)^[21]
Cea mai bună clasare câștigând cel mult un meci: locul 4 Suedia (1938)^[21]^[28]
Cele mai multe goluri marcate: 27, Ungaria, 1954^[29]
Cele mai puține goluri primite: 0, Elveția, 2006^[29]
Cele mai multe goluri primite: 16, Coreea de Sud, 1954^[29]
Cele mai multe minute fără a primi gol: 517 min, Italia, 1990^[29]
Cel mai bun golaveraj: +17, Ungaria, 1954^[29]
Cel mai bun golaveraj, devine campioană: +14, Brazilia, 2002^[29]
Cel mai rău golaveraj: -16, Coreea de Sud, 1954^[29]
Cel mai rău golaveraj, devine campioană: +6, Italia, 1982, Spania, 2010^[29]
Cea mai mare medie de goluri marcate pe meci: 5.40, Ungaria, 1954;^[29]
Cea mai mare medie a golaverajelor per meci: +3.2, Ungaria, 1954
Cea mai mare medie a golaverajelor per meci, devine campioană: +3.0, Uruguay, 1930
Cele mai multe goluri marcate, devine campioană: 25, Germania, 1954^[29]
Cele mai puține goluri marcate, devine campioană: 8, Spania, 2010^[29]
Cele mai puține goluri marcate, devine finalistă: 5, Argentina, 1990^[29]
Cele mai puține goluri primite, devine campioană: 2, Franța, 1998, Italia, 2006, Spania, 2010^[29]
Cele mai multe goluri primite, devine campioană: 14, Germania, 1954^[29]
Cea mai mică medie de goluri marcate pe meci, devine campioană: 1.14, Spania, 2010^[29]
Cele mai multe echipe invincibile: 5, 2006 ( Elveția, Argentina, Anglia, Franța, Italia)^[21]
Cele mai puține echipe invincibile: 0, 1954
Cele mai multe meciuri pentru a se califica la turneul final al CMF: 20, Uruguay (2002 și 2010)
Cea mai mare distanță parcursă într-o singură campanie de calificare: 88513,92 kilometri (55000 de mile) - Noua Zeelandă (1982)^[30]

Echipă: performanță generală (rata victoriilor)

Într-o ediție

În total

Cea mai bună performanță generală

Echipa	M	V	Victorii %	GM	GP	Dif	Dif/M	GM/M
Uruguay (1930)	4	4	100	15	3	+12	+3.0	3.8
Brazilia (1970)	6	6	100	19	7	+12	+2.0	3.2
Brazilia (2002)	7	7	100	18	4	+14	+2.0	2.6
Italia (1938)	4	4*	100	11	5	+6	+1.5	2.8

* o victorie a fost obținută în prelungiri

Cea mai rea performanță generală: Din cauza numărului mare de echipe care au pierdut în toate meciurile la CMF, doar echipele cu o diferență de goluri/meci ≤ -4.0 sunt incluse.

Echipa	M	Î	GM	GP	Dif	Dif/M	GM/M
Coreea de Sud (1954)	2	2	0	16	−16	−8.0	0.0
Bolivia (1950)	1	1	0	8	−8	−8.0	0.0
Indiile de Est Neerlandeze (1938)	1	1	0	6	−6	−6.0	0.0
Statele Unite ale Americii (1934)	1	1	1	7	−6	−6.0	1.0
Zair (1974)	3	3	0	14	−14	−4.7	0.0
Arabia Saudită (2002)	3	3	0	12	−12	−4.0	0.0
Bolivia (1930)	2	2	0	8	−8	−4.0	0.0
Scoția (1954)	2	2	0	8	−8	−4.0	0.0
El Salvador (1982)	3	3	1	13	−12	−4.0	0.3
Haiti (1974)	3	3	2	14	−12	−4.0	0.7

Echipa gazdă

Cea mai bună performanță generală

Echipa	M	V	E	Î	Victorii %	GM	GP	Dif	Dif/M	GM/M
Uruguay (1930)	4	4	0	0	100	15	3	+12	+3.0	3.8

Cea mai rea performanță generală

Următoarele echipe au statistică negativă ca gazde:

Echipa	Runda atinsă	M	V	E	Î	Victorii %	GM	GP	Dif	Dif/M	GM/M
Africa de Sud (2010)	Runda 1 (1/16 de finală)	3	1	1	1	33	3	5	−2	−0.67	1.00
Statele Unite ale Americii (1994)	Runda 2 (1/8 de finală)	4	1	1	2	25	3	4	−1	−0.25	0.75
Spania (1982)	Runda 2 (top 12)	5	1	2	2	20	4	5	−1	−0.20	0.80

Apărarea titlului

Cea mai bună performanță generală

Echipa	M	V	E	Î	Victorii %	GM	GP	Dif	Dif/M	GM/M
Italia (1938)	4	4*	0	0	100	11	5	+6	+1.5	2.8

*o victorie obținută în prelungiri

Cea mai rea performanță generală

Echipa	M	V	E	Î	Victorii %	GM	GP	Dif	Dif/M	GM/M
Franța (2002)	3	0	1	2	0	0	3	−3	−1.0	0.0

Campioană

Cea mai bună performanță generală

vezi mai sus: All time > Cea mai bună performanță generală

Cea mai rea performanță generală

Echipa	M	V	E	Î	Victorii %	GM	GP	Dif	Dif/M	GM/M
Italia (1982)	7	4	3	0	79	12	6	+6	+0.9	+1.7

Non-Campioană

Cea mai bună performanță generală

Echipa	M	V	E	Î	Victorii %	GM	GP	Dif	Dif/M	GM/M
Italia (1990)	7	6	1	0	93	10	2	+8	+1.1	+1.4

Serii

Cele mai multe campanii de calificare consecutive soldate cu succes: 7, Spania (1986–2010).^[31]
Cele mai multe campanii de calificare consecutive soldate cu eșec: 18, Luxemburg (1934–2010).
Cele mai multe victorii consecutive: 11, Brazilia, de la 2–1 cu Turcia (2002) până la 3–0 cu Ghana (2006).
Cele mai multe meciuri consecutive fără înfrângere: 13, Brazilia, de la 3–0 cu Austria (1958) până la 2–0 cu Bulgaria (1966).
Cele mai multe înfrângeri consecutive: 9, Mexic, de la 1–4 cu Franța (1930) până la 0–3 cu Suedia (1958)
Cele mai multe meciuri consecutive fără victorie: 17, Bulgaria, de la 0–1 cu Argentina (1962) până la 0–3 cu Nigeria (1994).
Cele mai multe remize consecutive: 5, Belgia, de la 0–0 Țările de Jos (1998) până la 1–1 Tunisia (2002).
Cele mai multe meciuri consecutive fără remize: 16, Portugalia, de la 3–1 Ungaria (1966) până la 1–0 Țările de Jos (2006).
Cele mai multe meciuri consecutive marcând cel puțin un gol: 18, Brazilia (1930–1958) și Germania (1934–1958).
Cele mai multe meciuri consecutive marcând cel puțin 2 goluri: 11, Uruguay (1930–1954)
Cele mai multe meciuri consecutive marcând cel puțin 3/4 goluri: 4, Uruguay (1930–1950), Ungaria (1954), Portugalia (1966), Germania (1970), Brazilia (1970),
Cele mai multe meciuri consecutive marcând cel puțin 6/7 goluri: 2, Ungaria (1954), Brazilia (1950)
Cele mai multe meciuri consecutive fără a marca: 5, Bolivia (1930–1994) și Algeria (1986–2010).
Cele mai multe meciuri consecutive fără a primi gol: 5, Italia (1990) și Elveția (2006–2010).
Cele mai multe minute consecutive fără a primi gol: 559, Elveția (1994, 2006–2010).^[32]^[33]
Cele mai multe meciuri consecutive primind cel puțin un gol: 22, Elveția (1934–1994).
Cele mai multe meciuri consecutive primind cel puțin 2 goluri: 9, Mexic (1930–1958).
Cele mai multe meciuri consecutive primind cel puțin 3 goluri: 5, Mexic (1930–1950).
Cele mai multe meciuri consecutive primind cel puțin 4 goluri: 3, Bolivia (1930–1950), Mexic (1930–1950).
Cele mai multe meciuri consecutive primind cel puțin 5 goluri (și mai mult): 2, Coreea de Sud (1954), Statele Unite ale Americii (1930–1934), Austria (1954).

Individual

Pentru recorduri ce țin de marcarea golurilor, vezi Marcatori; pentru recordurile portarilor, vezi Portari
Cele mai multe turnee jucate: 5, Antonio Carbajal ( Mexic, 1950–1966) și Lothar Matthäus ( Germania, 1982–1998).; Vezi aici lista jucătorilor care au jucat la multiple Campionate Mondiale de Fotbal
Cele mai multe trofee: 3, Pelé ( Brazilia, 1958, 1962 (a jucat doar în primele 2 meciuri; medalie acordată retroactiv de către FIFA în 2007^[34]) și 1970).; Vezi aici list jucătorilor care au câștigat multiple Campionate Mondiale de Fotbal
Cele mai multe meciuri jucate la turneul final: 25, Lothar Matthäus ( Germania, 1982–1998).
Cele mai multe minute jucate la turneul final: 2217 minute, Paolo Maldini ( Italia, 1990–2002).
Cele mai multe meciuri jucate, calificări: 68, Iván Hurtado ( Ecuador, 1994–2010)
Cele mai multe meciuri câștigate: 16, Cafu ( Brazilia, 1994–2006).
Cele mai multe prezențe în finală: 3, Cafu ( Brazilia, 1994, 1998, 2002).^[35]
Cele mai multe finale jucate cu echipe diferite: 2, Luis Monti Argentina (1930), Italia (1934)
Cele mai multe prezențe ca căpitan: 16, Diego Maradona ( Argentina, 1986–1994).
Cele mai multe prezențe ca rezervă: 11, Denílson ( Brazilia, 1998–2002).
Cel mai tânăr jucător: 17 ani și 41 de zile, Norman Whiteside ( Irlanda de Nord, vs Iugoslavia, 1982).
Cel mai tânăr jucător în finală: 17 ani și 249 de zile, Pele ( Brazilia, vs Suedia, 1958).
Cel mai tânăr jucător în calificări: 13 ani și 310 zile, Souleymane Mamam ( Togo, vs Zambia, 6 mai 2001, 2002 CAF Grupa 1).^[36]
Cel mai tânăr căpitan: 21 de ani și 109 zile, Tony Meola ( Statele Unite ale Americii, vs Cehoslovacia, 10 iunie 1990).^[37]
Cel mai vârstnic jucător: 42 ani și 39 zile, Roger Milla ( Camerun, vs Rusia, 1994).
Cel mai vârstnic jucător în finală: 40 ani și 133 zile, Dino Zoff ( Italia, vs Germania, 1982).
Cel mai vârstnic jucător în calificări: 46 ani și 180 zile, MacDonald Taylor, Sr. ( Insulele Virgine Americane, vs Saint Kitts și Nevis, 18 februarie 2004, Grupa 4 Prelim 2006 CONCACAF).^[38]
Cel mai vârstnic căpitan: 40 ani și 292 zile, Peter Shilton ( Anglia, vs Italia, 7 iulie 1990).
Cel mai vârstnic jucător care debutează la un turneu final al Campionatului Mondial de Fotbal: 39 ani și 321 zile, David James ( Anglia, vs Algeria, 18 iunie 2010).
Cea mai mare diferență de vârsta a jucătorilor din aceeași echipă: 24 ani și 42 zile, 1994, Camerun (Rigobert Song: 17 ani și 358 zile; Roger Milla: 42 ani și 35 zile).
Cea mai mare diferență de vârsta a jucătorilor echipei campioane: 21 ani și 297 zile, 1982, Italia (Dino Zoff: 40 ani și 133 zile; Giuseppe Bergomi: 18 ani și 201 zile).
Cea mai lungă perioadă de timp între prezențele unui jucător la turnee finale ale Campionatului Mondial: 12 ani și 13 zile, Alfred Bickel ( Elveția, 1938–1950).
Cea mai lungă perioadă de timp cu prezențe ca jucător la turnee finale ale Campionatului Mondial: 16 ani, Antonio Carbajal ( Mexic, 1950–1966); Elías Figueroa ( Chile, 1966–1982); Hugo Sánchez ( Mexic, 1978–1994); Giuseppe Bergomi ( Italia, 1982–1998); Lothar Matthäus ( Germania, 1982–1998); Rigobert Song ( Camerun, 1994–2010).
Cea mai lungă perioadă de timp între prezențe la turnee finale ale Campionatului Mondial (general): 44 de ani, Tim ( Brazilia, 1938, ca jucător; și Peru, 1982, ca antrenor).

Marcatori

Individual

Cele mai multe goluri marcate în calificări, în total: 35, Ali Daei ( Iran, 1994–2006).^[39]
Cele mai multe goluri marcate într-o ediție: 13, Just Fontaine ( Franța), 1958.; Pentru o listă detaliată a topului marcatorilor în fiece ediție (Gheata de Aur), vezi Premiile Campionatului Mondial de Fotbal#Gheata de Aur
Cele mai multe goluri marcate într-un meci: 5, Oleg Salenko ( Rusia, vs Camerun, 1994).
Cele mai multe goluri marcate într-un meci pierdut: 4, Ernest Wilimowski ( Polonia, vs Brazilia, 1938).
Cele mai multe goluri marcate într-un meci din preliminarii: 13, Archie Thompson ( Australia, vs Samoa Americană, 2002 OFC Grupa 1).
Cele mai multe goluri marcate într-o finală: 3, Geoff Hurst ( Anglia, vs Germania de Vest, 1966).
Cele mai multe goluri marcate în toate finalele jucate: [Kylian Mbappe Lotin] (Franța, 1 vs Croația în 2018 & 3 vs Argentina în 2022, 3, Vavá ( Brazilia, 2 vs Suedia în 1958 & 1 vs Cehoslovacia în 1962), Pelé ( Brazilia, 2 vs Suedia în 1958 & 1 vs Italia în 1970), Geoff Hurst ( Anglia, 3 vs Germania de Vest în 1966), și Zinedine Zidane ( Franța, 2 vs Brazilia în 1998 & 1 vs Italia în 2006).
Cele mai multe meciuri în care a marcat: 11, Ronaldo ( Brazilia, 1998–2006).
Cele mai multe meciuri consecutive în care a marcat: 6, Just Fontaine ( Franța, 1958) și Jairzinho ( Brazilia, 1970).
Cele mai multe meciuri în care a marcat minim două goluri: 4, Sándor Kocsis ( Ungaria, 1954), Just Fontaine ( Franța, 1958), Ronaldo ( Brazilia, 1998–2006) și Miroslav Klose ( Germania, 2002–2010).
Cele mai multe meciuri consecutive în care a marcat minim două goluri: 4, Sándor Kocsis ( Ungaria, 1954).
Cele mai multe hat-trickuri: 2, Sándor Kocsis ( Ungaria, 1954), Just Fontaine ( Franța, 1958), Gerd Müller ( Germania de Vest, 1970), și Gabriel Batistuta ( Argentina, 1994 și 1998).
Cele mai multe hat-trickuri consecutive: 2, Sándor Kocsis ( Ungaria, 1954) și Gerd Müller ( Germania de Vest, 1970).
Cele mai rapide hat-trickuri & cele mai multe goluri marcate de o rezervă într-un meci: 8 minute, László Kiss ( Ungaria), a înscris în min. 69', 72', și 76' contra El Salvador, 1982.
Goluri olimpice marcate la Campionatul Mondial de Fotbal: 1, Marcos Coll Columbia vs Uniunea Sovietică, 3 iunie 1962.
Hat-trickuri realizate din penalti: Niciodată nu s-a întâmplat într-un turneu final. De patru ori au fost în preliminarii: Kubilay Türkyilmaz ( Elveția, vs Insulele Feroe, 7 octombrie 2000, Grupa 1 UEFA 2002); Henrik Larsson ( Suedia, vs Moldova, 6 iunie 2001, Grupa 4 UEFA 2002); Ronaldo ( Brazilia, vs Argentina, 2 iunie 2004, 2006 CONMEBOL), Pierre-Emerick Aubameyang ( Gabon, vs Niger, 15 iunie 2013, 2014 CAF, runda a doua, grupa E).
Marchează la fiece meci de la Campionatul Mondial de Fotbal: György Sárosi ( Ungaria), 5 goluri în 4 meciuri (1938), Alcides Ghiggia ( Uruguay), 4 goluri în 4 meciuri (1950), Just Fontaine ( Franța), 13 goluri în 6 meciuri (1958), Jairzinho ( Brazilia), 7 goluri în 6 meciuri (1970).^[40]
Cele mai multe turnee la care a marcat la fiece prezență: 2, György Sárosi ( Ungaria), 1934–1938 (1 gol/1 meci și 5/4).
Cele mai multe turnee cu câte cel puțin un gol marcat: 4, Pelé ( Brazilia, 1958–1970) și Uwe Seeler ( Germania de Vest, 1958–1970).
Cele mai multe turnee cu câte cel puțin două goluri marcate: 4, Uwe Seeler ( Germania de Vest, 1958–1970).
Cele mai multe turnee cu câte cel puțin trei goluri marcate: 3, Jürgen Klinsmann ( Germania, 1990–1998), Ronaldo ( Brazilia, 1998–2006), și Miroslav Klose ( Germania, 2002–2010).
Cele mai multe turnee cu câte cel puțin patru goluri marcate: 3, Miroslav Klose ( Germania, 2002–2010).
Cele mai multe turnee cu câte cel puțin cinci goluri marcate: 2, Teófilo Cubillas ( Peru 1970, 1978) și Miroslav Klose ( Germania, 2002–2006).
Cea mai lungă periaodă dintre primul și ultimul gol al unui jucător la CMF: 12 ani, Pelé ( Brazilia, 1958–1970), Uwe Seeler ( Germania de Vest, 1958–1970), Diego Maradona ( Argentina, 1982–1994), Michael Laudrup ( Danemarca, 1986–1998), Henrik Larsson ( Suedia, 1994–2006), Sami Al-Jaber ( Arabia Saudită, 1994–2006), și Cuauhtémoc Blanco ( Mexic, 1998–2010).
Cel mai tânăr marcator: 17 ani și 239 zile, Pelé ( Brazilia, vs Țara Galilor, 1958).
Cel mai tânăr marcator de hat-trick: 17 ani și 244 zile, Pelé ( Brazilia, vs Franța, 1958).
Cel mai tânăr marcator în finală: 17 ani și 249 zile, Pelé ( Brazilia, vs Suedia, 1958).
Cel mai vârstnic marcator: 42 ani și 39 zile, Roger Milla ( Camerun, vs Rusia, 1994).
Cel mai vârstnic marcator de hat-trick: 33 ani și 159 zile, Tore Keller ( Suedia, vs Cuba, 1938).^[41]
Cel mai vârstnic marcator în finală: 35 ani și 263 zile, Nils Liedholm ( Suedia, vs Brazilia, 1958).
Cele mai multe penaltiuri marcate (excluzând loviturile de departajare): 4, Eusébio ( Portugalia, 4 în 1966), Rob Rensenbrink ( Țările de Jos, 4 în 1978) – ambele-s recorduri pentru un turneu; și Gabriel Batistuta ( Argentina, câte 2 în 1994 și 1998).
Cele mai multe penaltiuri ratate (excluzând loviturile de departajare): 2, Asamoah Gyan ( Ghana, 2006 vs Cehia și 2010 vs Uruguay).
Cel mai rapid gol la Campionatul Mondial de Fotbal: 10.89 secunde, Hakan Șükür ( Turkey, vs Coreea de Sud, 29 iunie 2002, 2002).
Cel mai rapid gol marcat de o rezervă: 16 secunde, Ebbe Sand ( Danemarca vs Nigeria, 28 iunie 1998, 1998).
Cel mai rapid gol în finală: 90 de secunde, Johan Neeskens ( Țările de Jos, vs Germania de Vest, 7 iulie 1974).
Cel mai rapid gol într-un meci din preliminarii: 8 secunde, Davide Gualtieri ( San Marino, vs Anglia, 17 noiembrie 1993, Grupa 2 UEFA 1994).
Cel mai tardiv gol: minutul 121, Alessandro Del Piero ( Italia vs Germania, 4 iulie 2006).
Cel mai tardiv gol în finală: minutul 120, Geoff Hurst ( Anglia vs Germania de Vest 1966)
Cel mai tardiv gol, fiind primul gol în meci: minutul 119, David Platt ( Anglia vs Belgia, 26 iunie 1990) și Fabio Grosso ( Italia vs Germania, 4 iulie 2006).

Echipe

Cea mai mare diferență de scor: 9 goluri, Ungaria 9-0 Coreea de Sud, 1954; Iugoslavia 9-0 Zair, 1974; Ungaria 10-1 El Salvador, 1982.
Cea mai mare diferență de scor, în preliminarii: 31, Australia 31-0 Samoa Americană, 11 aprilie 2001, Grupa 1 OFC 2002.
Cele mai multe goluri marcate într-un meci de o echipă: 10, Ungaria, vs El Salvador, 1982.
Cele mai multe goluri marcate într-un meci de ambele echipe: 12, Austria 7-5 Elveția, 1954.
Cea mai rezultativă remiză: 4–4, Anglia vs Belgia (AET), 1954, și Uniunea Sovietică vs Columbia, 1962.
Cel mai mare deficit de goluri de la care s-a revenit spre victorie: 3 goluri, Austria, 1954 (revenire de la 0–3 la 7–5 vs Elveția) și Portugalia, 1966 (revenire de la 0–3 la 5–3 vs Coreea de Nord).
Cel mai mare deficit de goluri de la care s-a revenit spre remiză: 3 goluri, Columbia, 1962 (revenire de la 0–3 la 4–4 vs Uniunea Sovietică) și Uruguay, 2002 (revenire de la 0–3 la 3–3 vs Senegal).
Cele mai multe goluri marcate în prelungiri, de ambele echipe: 5, Italia 3-2 Germania de Vest, 1970.
Cele mai multe goluri marcate de o echipă în finală: 5, Brazilia, 1958.
Cele mai multe goluri marcate în finală de ambele echipe: 7, Brazilia 5-2 Suedia, 1958.
Cele mai puține goluri marcate în finală de ambele echipe: 0, Brazilia 0-0 Italia, 1994.
Victoria la cea mai mare diferență de scor în finală: 3, Franța 3-0 Brazilia 1998, Brazilia 4-1 Italia, 1970 și Brazilia 5-2 Suedia, 1958.
Cel mai mare deficit de goluri de la care s-a revenit spre victorie în finală: 2, Germania de Vest, 1954 (de la 0–2 la 3–2 vs Ungaria).
Cele mai multe goluri marcate de o echipă într-un turneu: 27, Ungaria, 1954.
Cei mai mulți marcatori pentru echipă într-un meci: 7, Iugoslavia, vs Zair, 1974 (Dušan Bajević, Dragan Džajić, Ivica Šurjak, Josip Katalinski, Vladislav Bogićević, Branko Oblak, Ilija Petković).
Cei mai mulți marcatori pentru echipă într-un turneu: 10, Franța, 1982 (Gérard Soler, Bernard Genghini, Michel Platini, Didier Six, Maxime Bossis, Alain Giresse, Dominique Rocheteau, Marius Trésor, René Girard, Alain Couriol) și Italia, 2006 (Andrea Pirlo, Vincenzo Iaquinta, Alberto Gilardino, Marco Materazzi, Filippo Inzaghi, Francesco Totti, Gianluca Zambrotta, Luca Toni, Fabio Grosso, Alessandro Del Piero).
Cea mai mare îmbunătățire a diferenței de goluri între două meciuri consecutive: +10: Turcia (1954) — pierdere 1–4 cu Germania de Vest, apoi victorie 7–0 cu Coreea de Sud; și Germania de Vest (1954) — pierdere 3–8 cu Ungaria, apoi victorie 7–2 cu Turcia.^[42]
Cea mai mare înrăutățire a diferenței de goluri între două meciuri consecutive: -12: Suedia (1938) — câștigă cu 8–0 Cuba, apoi pierde 1–5 cu Ungaria ; Turcia (1954) — câștigă cu 7–0 Coreea de Sud, apoi pierde 2–7 cu Germania de Vest; Ungaria (1982) — câștigă cu 10–1 El Salvador, apoi pierde 1–4 cu Argentina.

Turneu

Cele mai multe goluri marcate într-un turneu: 171 goluri, 1998.
Cele mai puține goluri marcate într-un turneu: 70 goluri Campionatul Mondial de Fotbal 1930 și Campionatul Mondial de Fotbal 1934.
Cele mai multe goluri per meci marcate într-un turneu: 5.38 goluri per meci, 1954.
Cele mai puține goluri per meci marcate într-un turneu: 2.21 goluri per meci, 1990.
Cei mai mulți marcatori într-un turneu: 111, 1998.
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 2 goluri, într-un turneu: 37, 1998.
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 3 goluri, într-un turneu: 21, 1954.
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 4 goluri, într-un turneu: 11, 1954.
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 5 goluri, într-un turneu: 6, 1994 – Hristo Stoichkov ( Bulgaria), Oleg Salenko ( Rusia), Romário ( Brazilia), Jürgen Klinsmann ( Germania), Roberto Baggio ( Italia) și Kennet Andersson ( Suedia).
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 6 goluri, într-un turneu: 4, 1954 – Sándor Kocsis ( Ungaria), Erich Probst ( Austria), Max Morlock ( Germania de Vest) și Josef Hügi ( Elveția).
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 7 goluri, într-un turneu: 2, 1970 – Gerd Müller ( Germania de Vest) și Jairzinho ( Brazilia).

Autogoluri

Cele mai multe autogoluri într-un turneu: 4, 1954, 1998 & 2006.

Cele mai multe autogoluri într-un meci: 2, Statele Unite ale Americii vs Portugalia, 2002 (Jorge Costa la Portugalia și Jeff Agoos la SUA).
Marchează pentru ambele echipe în același meci: Ernie Brandts ( Țările de Jos, vs Italia, 1978 – autogol în minutul 18, și gol în minutul 50).

Topul echipelor marcatoare după ediții

1930: Argentina, 18 goluri
1934: Italia, 12 goluri
1938: Ungaria, 15 goluri
1950: Brazilia, 22 goluri
1954: Ungaria, 27 goluri
1958: Franța, 23 goluri
1962: Brazilia, 14 goluri
1966: Portugalia, 17 goluri
1970: Brazilia, 19 goluri
1974: Polonia, 16 goluri
1978: Argentina și Țările de Jos, câte 15 goluri fiecare
1982: Franța, 16 goluri
1986: Argentina, 14 goluri
1990: Germania de Vest, 15 goluri
1994: Suedia, 15 goluri
1998: Franța, 15 goluri
2002: Brazilia, 18 goluri
2006: Germania, 14 goluri
2010: Germania, 16 goluri

Echipele listate cu aldin au câștigat turneul.

Media și totalul de goluri

An	Echipe	Meciuri	Goluri	Golgheter	Media de goluri
1930	13	18	70	8	3.89
1934	16	17	70	5	4.12
1938	15	18	84	7	4.67
1950	15	22	88	9	4.00
1954	16	26	140	11	5.38
1958	16	35	126	13	3.60
1962	16	32	89	4	2.78
1966	16	32	89	9	2.78
1970	16	32	95	10	2.97
1974	16	38	97	7	2.55
1978	16	38	102	6	2.68
1982	24	52	146	6	2.81
1986	24	52	132	6	2.54
1990	24	52	115	6	2.21
1994	24	52	141	6	2.71
1998	32	64	171	6	2.67
2002	32	64	161	8	2.52
2006	32	64	147	5	2.30
2010	32	64	145	5	2.27

Cele mai multe și cele mai puține goluri sunt cu Aldin

Portari

Cele mai multe meciuri fără gol primit: 10, Peter Shilton ( Anglia, 1982–1990) și Fabien Barthez ( Franța, 1998–2006)
Cele mai multe minute consecutive fără a primi gol, în turneul final: 517 minute (5 meciuri consecutive fără gol primit), Walter Zenga ( Italia, 1990)
Cele mai multe minute consecutive fără a primi gol, în preliminarii: 921 minute (9 meciuri consecutive fără gol primit), Richard Wilson ( Noua Zeelandă, 1982)
Cele mai multe goluri primite: 25, Antonio Carbajal ( Mexic) și Mohamed Al-Deayea ( Arabia Saudită)
Cele mai multe goluri primite, într-un turneu: 16, Hong Duk-Yung ( Coreea de Sud), 1954
Cele mai multe goluri primite, într-un meci: 10, Luis Guevara Mora ( El Salvador), 1982 (vs Ungaria)
Cele mai puține goluri primite, într-un turneu, devenind campion: 2, Fabien Barthez ( Franța), 1998, Gianluigi Buffon ( Italia, 2006) și Iker Casillas ( Spania, 2010)
Cele mai puține goluri primite, într-un turneu: 0, Pascal Zuberbühler ( Elveția), 2006^[43]
Cele mai multe penaltiuri parate, într-un turneu (excluzând departajările): 2, Jan Tomaszewski ( Polonia), 1974 și Brad Friedel ( Statele Unite ale Americii), 2002
Cele mai puține goluri primite, (incluzând loviturile de departajare), într-un meci: 0, Oleksandr Șovkovski ( Ucraina), 2006 (vs Elveția)

Antrenori

Cele mai multe meciuri: 25, Helmut Schön ( Germania de Vest, 1966–1978).
Cele mai multe meciur câștigate: 16, Helmut Schön ( Germania de Vest, 1966–1978).
Cele mai multe trofee: 2, Vittorio Pozzo ( Italia, 1934–1938).
Cele mai multe turnee: 6, Carlos Alberto Parreira (1982, 1990–1998, 2006, 2010).
Cele mai multe naționale antrenate: 5, Bora Milutinović ( Mexic, 1986; Costa Rica, 1990; Statele Unite ale Americii, 1994; Nigeria, 1998; China, 2002).
Cele mai multe turnee consecutive cu aceeași echipă: 4, Walter Winterbottom ( Anglia, 1950–1962); Helmut Schön ( Germania de Vest, 1966–1978) (Sepp Herberger Germania/Germania de Vest, (1938, 1954, 1958, 1962) omițând turneul din 1950 la care Germania a fost interzisă).
Cele mai multe victorii consecutive: 11, Luiz Felipe Scolari ( Brazilia, 2002, 7 victorii; Portugalia, 2006, 4 victorii – Portugalia „a câștigat” următorul său meci, sfertul de finală contra Angliei, la penaltiuri, care tehnic se consideră remiză).
Cele mai multe meciuri consecutive fără înfrângere: 12, Luiz Felipe Scolari ( Brazilia, 2002, 7 meciuri; Portugalia, 2006, 5 meciuri).
Cel mai tânăr antrenor: 27 ani și 267 zile, Juan José Tramutola ( Argentina, 1930)
Cel mai vârstnic antrenor: 71 ani 317 zile, Otto Rehhagel ( Grecia, 2010)
Cea mai rapidă schimbare efectuată: minutul 4, Cesare Maldini - Giuseppe Bergomi în locul lui Alessandro Nesta ( Italia, vs Austria, 1998); Sven-Göran Eriksson, Peter Crouch în locul lui Michael Owen ( Anglia, vs Suedia, 2006).
Cele mai multe trofee câștigate ca jucător și antrenor principal: 3, Mário Zagallo, Brazilia (1958 & 1962 ca jucător, 1970 ca antrenor)^[44]
Cele mai multe prezențe ca jucător și antrenor: 5, Mário Zagallo, Brazilia (1958 & 1962 ca jucător, 1970, 1974 & 1998 ca antrenor); Franz Beckenbauer, Germania de Vest (1966–1974 ca jucător, 1986 & 1990 ca antrenor); Berti Vogts, Germania de Vest (1970–1978 ca jucător, 1994 & 1998 ca antrenor)
Trofee cucerite atât ca jucător, cât și ca antrenor: Mário Zagallo, Brazilia (1958 & 1962 ca jucător, 1970 ca antrenor); Franz Beckenbauer, Germania de Vest (1974 ca jucător, 1990 ca antrenor)
Trofee cucerite atât ca căpitan, cât și ca antrenor: Franz Beckenbauer, Germania de Vest (1974 ca căpitan, 1990 ca antrenor)

Arbitri

Cele mai multe turnee: 3 – John Langenus ( Belgia, 1930–1938), Ivan Eklind ( Suedia, 1934–1950), Benjamin Griffiths ( Țara Galilor, 1950–1958), Arthur Ellis ( Anglia, 1950–1958), István Zsolt ( Ungaria, 1954–1962), Juan Gardeazábal ( Spania, 1958–1966), Arturo Yamasaki Maldonado ( Peru, 1962–1970), Ramón Barreto ( Uruguay, 1970–1978), Nicolae Rainea ( România, 1974–1982), Erik Fredriksson ( Suedia, 1982–1990), Jamal Al Sharif ( Siria, 1986–1994), Joël Quiniou ( Franța, 1986–1994), Ali Mohamed Bujsaim ( EAU, 1994–2002), Óscar Ruiz ( Columbia, 2002–2010), Carlos Eugênio Simon ( Brazilia, 2002–2010)
Cele mai multe meciuri arbitrate, în total: 8 – Joël Quiniou ( Franța, 1986–1994), Benito Archundia ( Mexic, 2006–2010) și Jorge Larrionda ( Uruguay, 2006–2010)
Cele mai multe meciuri arbitrate, într-un turneu: 5 – Benito Archundia ( Mexic, 2006), Horacio Elizondo ( Argentina, 2006) și Ravșan Irmatov ( Uzbekistan, 2010)
Cel mai tânăr arbitru: 24 ani și 193 zile – Juan Gardeazábal ( Spania, 1958)
Cel mai vârstnic arbitru: 53 ani și 236 zile – George Reader ( Anglia, 1950)

Disciplină

Notă: Nu există înregistrări oficiale de avertismente emise în turneele dinaintea introducerii cartonașului galben în 1970.^[45]

Cel mai rapid avertisment: primul minut, Giampiero Marini ( Italia), vs Polonia, 1982; Sergei Gorlukovici ( Rusia), vs Suedia, 1994.
Cea mai rapidă eliminare: 56 secunde, José Batista ( Uruguay), vs Scoția, 1986.
Cea mai rapidă eliminare în preliminarii: 37 secunde, Rashed Al Hooti ( Bahrain), vs Iran, Campionatul Mondial de Fotbal 2014.
Cel mai tardiv avertisment: în cadrul loviturilor de departajare: Edinho ( Brazilia) v Franța 1986; Carlos Roa ( Argentina), vs Anglia, 1998.
Cea mai tardivă eliminare: după loviturile de departajare: Leandro Cufré ( Argentina), vs Germania, 2006 (Cufré a fost eliminat pentru că l-a lovit pe Per Mertesacker într-o altercație după meci).
Eliminare de pe banca de rezerve: Claudio Caniggia ( Argentina), vs Suedia, 2002.
Cele mai multe cartonașe (toate timpurile, jucător): 6, Zinedine Zidane ( Franța, 1998–2006) și Cafu ( Brazilia, 1994–2006).
Cele mai multe avertizări (toate timpurile, jucător): 6, Cafu ( Brazilia, 1994–2006).
Cele mai multe eliminări (toate timpurile, jucător): 2, Rigobert Song ( Camerun, 1994, 1998) și Zinedine Zidane ( Franța, 1998 și 2006).
Cele mai multe eliminări (în turneu): 28 (în 64 de meciuri), 2006.
Cele mai multe eliminări (toate timpurile, echipă): 11 (în 97 de meciuri), Brazilia
Cele mai multe eliminări într-un meci, ambele echipe: 4 (câte 2 de fiecare) în Portugalia vs Țările de Jos, 2006 (meci cunoscut și ca Bătălia de la Nuremberg).
Cele mai multe eliminări într-o finală: 2, Pedro Monzón & Gustavo Dezotti (ambii Argentina), v Germania de Vest, 1990
Cele mai multe avertizări într-un turneu: 345 (în 64 de meciuri), 2006.
Cele mai multe avertizări (toate timpurile, echipă): 88 (în 64 de meciuri), Argentina
Cele mai multe avertizări într-un meci, la o echipă: 9, Portugalia, 2006, vs Țările de Jos & Țările de Jos, 2010, vs Spania
Cele mai multe avertizări într-un meci, la ambele echipe: 16 – Portugalia vs Țările de Jos, 2006;^[46] și Camerun v Germania, 11 June 2002^[47]
Cele mai multe avertizări (meci, jucător): 3 (61', 90', 93') Josip Šimunić ( Croația), vs Australia, 2006 (arbitru: Graham Poll)^[48]
Cele mai multe avertizări în finală, ambele echipe: 14, 5 ( Spania) și 9 ( Țările de Jos) 2010^[49]
Cele mai multe suspendări (turneu, jucător): 2, André Kana-Biyik ( Camerun 1990)^[50]
Cea mai lungă suspendare (jucător, dopaj): 15 luni, Diego Maradona ( Argentina vs Nigeria, 1994)^[51]
Cea mai lungă suspendare (jucător, disciplină)

8 meciuri, Mauro Tassotti ( Italia vs Spania, 1994) pentru îmbrâncirea lui Luis Enrique.^[52]
1 an, Samir Shaker Mahmoud ( Irak vs Belgia, 1986) pentru scuiparea arbitrului^[53]^[54]

Cea mai lungă suspendare în preliminarii

Pe viață (amnistiat peste 12 ani): Roberto Rojas ( Chile vs Brazilia, 1989) pentru simularea de vătămări corporale de la o petardă, fapt care a condus la abandonarea meciului.^[55]

Recordurile gazdelor

De cele mai multe ori gazdă

2, Mexic 1970 & 1986, Italia 1934 & 1990, Franța 1938 & 1998, Germania 1974 (ca Germania de Vest) & 2006 și Brazilia 1950 & 2014.

#	Echipa gazdă	Ediții (nr.)
1	Mexic (1970, 1986), Italia (1934, 1990), Franța (1938, 1998), Brazilia (1950,2014), Germania (1974, 2006)	2
2	Uruguay (1930), Elveția (1954), Suedia (1958), Chile (1962), Anglia (1966), Argentina (1978), Spania (1982), Statele Unite ale Americii (1994), Coreea de Sud (2002), Japonia (2002), Africa de Sud (2010), Rusia (2018), Qatar (2022)	1

Cea mai bună performanță după echipa gazdă

Campion, 6: Uruguay 1930, Italia 1934, Anglia 1966, Germania de Vest 1974, Argentina 1978, Franța 1998

#	Performanță	Echipa	M	V	R	Î	Rata %	GM	GP	GD	GD/M	GF/M
1	Campioană	Uruguay (1930)	4	4	0	0	100	15	3	12	3	3.8
2	Campioană	Franța (1998)	7	6	1	0	85.7	15	2	13	1.9	2.1
3	Campioană	Germania (1974)	7	6	0	1	85.7	13	4	9	1.3	1.9
4	Campioană	Anglia (1966)	6	5	1	0	83.3	11	3	8	1.3	1.8
5	Campioană	Italia (1934)	5	4	1	0	80	12	3	9	1.8	2.4
6	Campioană	Argentina (1978)	7	5	1	1	71.4	15	4	9	1.3	2.1
7	Vicecampioană	Brazilia (1950)	6	4	1	1	66.7	22	6	16	2.7	3.7
8	Vicecampioană	Suedia (1958)	6	4	1	1	66.7	12	7	5	0.8	2
9	Locul trei	Italia (1990)	7	6	1	0	85.7	10	2	8	1.1	1.4
10	Locul trei	Germania (2006)	7	5	1	1	71.4	14	6	8	1.1	2
11	Locul trei	Chile (1962)	6	4	0	2	66.7	10	8	2	0.33	1.3
12	Locul patru	Coreea de Sud (2002)	7	3	2	2	42.8	8	6	2	0.3	1.1
13	Sfert-finalistă	Mexic (1986)	5	3	2	0	60	6	2	4	0.8	1.2
14	Sfert-finalistă	Mexic (1970)	4	2	1	1	50	6	4	0.5	0.8	1.5
15	Sfert-finalistă	Elveția (1954)	4	2	0	2	50	11	11	0	0	2.8
16	Sfert-finalistă	Franța (1938)	2	1	0	1	50	4	4	0	0	2
17	Faza a doua	Spania (1982)	5	1	2	2	20	4	5	−1	−0.2	0.8
18	Optimi de finală	Japonia (2002)	4	2	1	1	50	5	3	2	0.5	1.0
19	Optimi de finală	Statele Unite ale Americii (1994)	4	1	1	2	25	3	4	−1	−0.3	0.8
20	Faza grupelor	Africa de Sud (2010)	3	1	1	1	33.3	3	5	−2	−0.7	1

Cea mai rea performanță după echipa gazdă

Africa de Sud în 2010, devine prima echipă gazdă eliminată din prima rundă.^[56] Alte două echipe gazdă: Statele Unite ale Americii în 1994 și Spania în 1982, au ajuns în runda a doua, dar au terminat ambele cu o serie V–R–Î mai rea decât acel 1–1–1 la Africa de Sud. Totuși, Africa de Sud a avut un golaveraj mai rău, de −2, dar cele două, Statele Unite ale Americii și Spania au terminat prima rundă cu un golaveraj nul.

Spectatori

Finală: 114.600, Argentina v Germania, 29 iunie 1986, Estadio Azteca, orașul Mexic, Mexic, Campionatul Mondial de Fotbal 1986.
Meci decisiv: 199.854, Uruguay v Brazilia, 16 iulie 1950, Maracanã, Rio de Janeiro, Brazilia, Campionatul Mondial de Fotbal 1950.^[57]
Cei mai puțini spectatori la un meci de la Campionatul Mondial de Fotbal: 300, România vs Peru, 14 iulie 1930, Estadio Pocitos, Montevideo, Uruguay, Campionatul Mondial de Fotbal 1930.
Cei mai mulți spectatori la un meci din preliminariile Campionatului Mondial de Fotbal: 162.764, Brazilia vs Columbia, 9 martie 1977, Maracanã, Rio de Janeiro, Brazilia, Grupa 1 CONMEBOL 1978 .
Cei mai puțini spectatori la un meci din preliminariile Campionatului Mondial de Fotbal: 0, Costa Rica vs Panama, 26 martie 2005, Estadio Ricardo Saprissa, San Juan de Tibás, San José, Costa Rica, Grupa Finală CONCACAF 2006.^[58]
Cea mai mare medie de spectatori pe meci: 68.991, 1994.
Cei mai mulți spectatori (turneu): 3.570.000, 1994.
Cea mai mică medie de spectatori pe meci: 23.235, 1934.
Cei mai puțini spectatori (turneu): 390.000, 1934.

Media și totalul de spectatori

An	Meciuri	Spectatori	Cei mai puțini spectatori			Cei mai mulți spectatori			Media de spectatori
1930	18	434.500	România – Peru	Grupe	300	Uruguay – Argentina	Finală	93.000	24.139
1934	17	358.000	Cehoslovacia – România	Grupe	8.000	Cehoslovacia – România	Semifinală	60.000	21.059
1938	18	483.000	Suedia – Cuba	Sferturi	6.846	Franța – Italia	Sferturi	58.455	26.833
1950	22	1.043.500	Elveția – Mexic	Grupe	4.000	Uruguay – Brazilia	Finală	199.854	47.432
1954	26	889.500	Turcia – Coreea de Sud	Grupe	3.000	Ungaria – Germania de Vest	Grupe	65.000	34.212
1958	35	919.580	Irlanda de Nord – Cehoslovacia	Grupe	6.196	Suedia – Brazilia	Finală	51.800	26.274
1962	32	899.074	Anglia – Bulgaria	Grupe	5.700	Brazilia – Chile	Semifinală	76.500	28.096
1966	32	1.635.000	Chile – Coreea de Nord	Grupe	16.000	Anglia – Franța	Grupe	98.270	51.094
1970	32	1.603.975	Israel – Suedia	Grupe	10.000	Brazilia – Italia	Finală	107.412	50.127
1974	38	1.774.022	Germania de Est – Australia	Grupe	10.000	Germania de Vest – Chile	Grupe	83.168	46.685
1978	38	1.546.151	Polonia – Tunisia	Grupe	9.624	Argentina – Italia	Grupe	71.712	40.688
1982	52	2.109.723	Peru – Camerun	Grupe	11.000	Argentina – Belgia	Grupe	95.500	40.572
1986	52	2.393.031	Ungaria – Canada/	Grupe	13.800	Argentina – Germania de Vest	Finală	114.600	46.020
1990	52	2.516.348	Iugoslavia – Emiratele Arabe Unite	Grupe	27.833	Germania de Vest – Iugoslavia	Grupe	74.765	48.391
1994	52	3.587.538	Țările de Jos – Arabia Saudită	Grupe	50.535	Brazilia – Italia	Finală	94.194	68.991
1998	64	2.785.100	Paraguay – Bulgaria	Grupe	27.650	Brazilia – Franța	Finală	80.000	43.517
2002	64	2.705.197	Spania – Paraguay	Grupe	24.000	Germania – Brazilia	Finală	69.029	42.269
2006	64	3.359.439	Iran – Angola	Grupe	38.000	Germania – Argentina	Sferturi	72.000	52.491
2010	64	3.178.856	Noua Zeelandă – Slovacia	Grupe	23.871	Țările de Jos – Spania	Finală	84.490	49.670

Lovituri de departajare

Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare, echipa, toate timpurile: 4, Argentina, Franța, Germania și Italia
Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare, echipa, turneu: 2, Argentina 1990 și Spania 2002
Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare după turneu: 4, 1990, 2006
Cele mai multe victorii, echipă, toate timpurile: 4, Germania
Cele mai multe victorii, echipă, turneu: 2, Argentina 1990
Cele mai multe înfrângeri, echipă, toate timpurile: 3, Italia și Anglia
Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare, toate câștigate: 4, Germania
Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare, toate pierdute: 3, Anglia
Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare, jucător, toate timpurile & Cele mai multe înfrângeri, jucător, toate timpurile: 3, Roberto Baggio, Italia (1990 semifinale, 1994 finală, 1998 sferturi de finală)
Cele mai multe goluri înscrise de către o echipă: 5, Germania de Vest 1982, Belgia 1986, Republica Irlanda 1990, Suedia 1994, Coreea de Sud 2002, Italia 2006, Paraguay 2010
Cele mai multe goluri înscrise, ambele echipe: 9, (5 meciuri)
Cele mai multe goluri înscrise de către o echipă, toate timpurile: 17, Germania de Vest
Cele mai multe lovituri parate, ambele echipe: 12, Germania de Vest vs Franța 1982 și Suedia vs România 1994
Cele mai multe lovituri parate de către o echipă, toate timpurile: 20, Franța și Italia
Cele mai multe lovituri parate de către o echipă, într-un turneu: 9, Argentina 1990 și Spania 2002
Cele mai multe lovituri ratate, ambele echipe: 5, Argentina vs Iugoslavia 1990, Spania vs Republica Irlanda 2002 și Portugalia vs Anglia 2006
Cele mai multe lovituri ratate de către o echipă, toate timpurile: 7, Anglia (în 3 meciuri) și Italia (în 4 meciuri)
Cele mai puține goluri înscrise de către o echipă: 0, Elveția 2006 vs Ucraina
Cele mai multe penaltiuri apărate, toate timpurile: 4, Sergio Goycochea Argentina și Harald Schumacher Germania
Cele mai multe penaltiuri apărate, turneu: 4, Sergio Goycochea Argentina, 1990.
Cele mai multe parade, meci: 3, Ricardo Portugalia, vs Anglia, 2006.

Note

^ ^a ^b ^c ^d ^e Cehoslovacia s-a calificat de opt ori înainte de a fi împărțită în Slovacia și Republica Cehă în 1993. FIFA le consideră ca succesoare ale Cehoslovaciei și pe Republica Cehă și pe Slovacia, Echipa națională a Republicii Cehe s-a calificat pentru prima dată la Campionatul Mondial de când este o țară separată în 2006, iar Slovacia a reușit același lucru în 2010.(16).
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h Regatul Iugoslaviei (1930) și Republica Socialistă Federativă Iugoslavia (1950–1990) s-a calificat de opt ori între 1930–1990 cu numele de Iugoslavia înainte de destrămarea acesteia în 1992. RF Iugoslavia s-a calificat o dată în 1998 sub numele de Iugoslavia, și Serbia și Muntenegru s-a calificat o dată în 2006 după schimbarea de nume din 2003. Toate aceste echipe sunt considerate predecesoarele echipei Serbiei de către FIFA. Celelalte echipe naționale care au rezultat din destrămarea Iugoslaviei – Croația, Slovenia, Bosnia-Herzegovina și Macedonia – sunt considerate echipe distincte de echipa Iugoslaviei dintre anii 1930–1990. Muntenegru a participat separat după independență în 2006. În 2010, Serbia a debutat la Campionatul Mondial de Fotbalcu propria echipă națională.
^ Pentru competițiile din 1930, 1950 și 1982 FIFA a realizat clasamentele pentru locurile 5-8 mai târziu. Dacă aceste rezultate nu sunt luate în considerare, atunci rezultatele Braziliei din 1930 și 1982 pică și Germania rămâne singura echipă cu cele mai multe clasări în top 8 (16).
^ ^a ^b Germania (din 1949 Reublica Federală Germania) este reprezentată din 1904 de aceeași federație (Deutscher Fußball-Bund (DFB)). După cel de-al Doilea Război Mondial și divizarea Germaniei, DFB a fost reprimită în FIFA după CM 1950, în timp ce Saar (până în 1956) și Germania de Est (până în 1990) au trimis propriile echipe până la reunificarea cu Germania de Vest și DFB. FIFA atribuie oficial toate rezultatele internaționale ale echipei trimise de DBF din 1908 Germaniei, inclusiv rezultatele dintre 1954–1990, când echipa era denumită și Germania de Vest.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Cehoslovacia s-a calificat de opt ori înainte de divizare în Slovacia și Republica Cehă în 1993. FIFA le consideră pe Republica Cehă și Slovacia ca echipe succesoare ale Cehoslovaciei. Echipa națională a Republicii Cehe s-a calificat la Campionatul Mondial pentru prima dată ca țară separată în 2006, cu Slovacia reușind același lucru în 2010.
^ ^a ^b Uniunea Sovietică s-a calificat de șapte ori înainte de destrămarea ei în 1991. Cele 15 țări care făceau parte din Uniunea Sovietică participă separată. FIFA o consideră pe Rusia ca fiind succesoarea Uniunii Sovietice.
^ ^a ^b Republica Democrată Congo a participat în 1974 sub denumirea de Zair.
^ ^a ^b Indonezia a participat sub denumirea de Antilele Olandeze în 1938.
^ Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, atunci Anglia încă are cele mai multe clasări pe locurile 5-8 (6).
^ Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, atunci Mexicul încă are cele mai multe cele mai multe clasări pe locurile 9-16 (10).
^ Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, atunci recordul este două, împărțit de mai multe țări: Elveția (1934–1938), Iugoslavia (1954–1958), Uniunea Sovietică (1958–1962), Ungaria (1962–1966), Germania (1994–1998), Anglia (2002–2006), Argentina (2006–2010) și Brazilia (2006–2010)
^ Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986. Dacă aceste clasamente nu sunt luate în considerare, Mexicul încă deține recordul cu cinci (1994–2010)
^ Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986 pentru a determina echipele clasate pe locurile 5-8. Aceste clasamente au clasat Paraguayul pe locul al 9-lea în 1930, deși echipa a terminat pe locul al doilea în grupe. Dacă Paraguay este considerată a fi drept una din echipele care au terminat printre primele opt în 1930, atunci ea ar avea cel mai mare interval (1930–2010). Vezi http://www.fifa.com/mm/document/afdeveloping/technicaldevp/50/09/00/fwc_mexico_1986_en_part4_279.pdf Arhivat în 12 iulie 2018, la Wayback Machine., pagina 45. Statele Unite a ajuns în semifinale în 1930, așa că acea clasare nu se bazează pe clasarea în retrospectivă.
^ Turcia nu s-a calificat la Campionatul Mondial timp de 12 turnee, perioadă egală cu cea a Egiptului și Norvegiei, din 1954 până în 2002.
^ Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, Iugoslavia deține recordul alături de Suedia cu 6 (1934, 1938, 1950, 1958, 1974, 1994).
^ Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986 pentru a determina echipele clasate pe locurile 5-8. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, atunci Iugoslavia încă deține recordul (6).
^ Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986 pentru a determina echipele clasate pe locurile 5-8. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, atunci Elveția încă deține recordul (3).
^ Alte echipe au trecut de prima rundă, după cum urmează: 2 apariții Ghana (2006, 2010); 1 Cuba (1938), Țara Galilor (1958), Germania de Est (1974), Senegal (2002), Ucraina (2006) și Slovacia (excluzând-o pe Cehoslovacia, 2010). Germania s-a calificat întotdeauna din grupe, dar a pierdut în prima rundă eliminatorie în 1938
^ Alte echipe nu au progresat niciodată din prima rundă în cel puțin două rânduri, după cum urmează: 4 ori Tunisia (1978, 1998, 2002, 2006); 3 ori Bolivia (1930, 1950, 1994), Iran (1978, 1998, 2006), Algeria (1982, 1986, 2010), Africa de Sud (1998, 2002, 2010); 2 ori El Salvador (1970, 1982), Egipt (1934, 1990), Rusia (excluzând-o pe Uniunea Sovietică, 1994, 2002), Honduras (1982, 2010), Noua Zeelandă (1982, 2010), Grecia (1994, 2010), Slovenia (2002, 2010) și Coasta de Fildeș (2006, 2010),
^ Alte medii scăzute, în ordine crescătoare: 0,77 (în 11 meciuri) Republica Irlanda; 0.85 (în 55) Anglia; 0.89 (în 77) Italia; 0.91 (în 92) Brazilia
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Un meci decis la penatiuri este considerat egal pentru ambele echipe
^ Anglia a pierdut playofful pentru locul trei în 1990, dar nu mai avea nicio șansă să câștige Campionatul.
^ Franța în 1998 a avut 6 meciuri câștigate; meciul cu Italia e considerat remiză deși Franța a promovat la loviturile de departajare. În plus, victoria Franței în fața Paraguay a avut loc după prelungiri, în timp ce Brazilia și-a câștigat toate meciurile în timpul regulamentar.
^ Uruguay s-a calificat din grupe în 1950 fără să joace niciun meci deoarece alte echipe din America de Sud s-au retras
^ Țările de Jos a câștigat toate cele opt meciuri din calificări.
^ Polonia în 1974 și Italia în 1990 au câștigat câte 6 meciuri, dar unul din ele a fost în meciul pentru locul trei.
^ Brazilia a bătut-o pe Anglia în 1970 (prima rundă), Uruguay (semi-finală) și Italia (finală). Italia în 1982 a bătut-o pe Argentina (a doua serie de grupe), Brazilia (a doua serie de grupe) și Germania de Vest (finală). Argentina a învins-o pe Uruguay (în șaisprezecimi), Anglia (sferturi) și Germania de Vest (finală). Germania în 2010 a învins Anglia (șaisprezecimi), Argentina (sferturi) și Uruguay (meci pentru locul trei).
^ Suedia a progresat în sferturi fără să joace niciun meci ca urmare a retragerii Austriei
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o Penaltiurile transformate cu succes nu sunt considerate goluri (dar penaltiurile înscrise în timpul meciului sunt)
^ Soccer NZ Pokie Games – Casino WorkStation (în engleză)
^ Excluzând calificările automate ca gazdă, campioană en-titre, sau prin invitație.
^ Reeves, Nick (21 iunie 2010). „Chile fell 10-man Swiss to close in on last 16”. Yahoo! News. Agence France-Presse. Arhivat din original la 25 iunie 2010. Accesat în 21 iunie 2010.
^ „Attacking excellence, defensive distinction”. Campionatul Mondial de Fotbal. FIFA. 21 iunie 2010. Arhivat din original la 25 iunie 2010. Accesat în 22 iunie 2010.
^ „Pele and Greaves to get World Cup winners medals”. The Guardian. London. 25 noiembrie 2007.
^ Pelé, Lothar Matthäus, Pierre Littbarski și Ronaldo au făcut parte din loturile țărilor lor care au ajuns în finală de trei ori, dar niciunul dintre ei nu a jucat în toate cele trei meciuri.
^ Statistica oficială a FIFA susține că s-a născut în 1987, dar unele surse susțin că s-a născut în 1985, ceea ce ar însemna că a avut 15 ani și 310 zile când a jucat meciul.
^ Conform paginii RSSSF pentru Campionatul Mondial din 1994, Fuad Amin al Arabiei Saudite ar fi fost cel mai tânăr căpitan, la 21 de ani și 250 de zile în 1994, dar sursa nu specifică în care meci a fost căpitan. Se arată că jucătorul care a purtat banderola de la începutul partidei a fost înlocuit în meciurile cu Țările de Jos și Suedia, în care Amin ar fi primit banderola după ce aceștia au ieșit, dar informația nu a fost verificată. În orice caz, Meola este încă cel mai tânăr căpitan titular și jucător care a primit banderola în timpul unui meci, însă de obicei aceștia nu sunt considerați drept căpitani oficiali.
^ According to "Campionatul Mondial de Fotbal Superlatives: Players" Arhivat în 10 octombrie 2006, la Wayback Machine.. Un raport FIFA, indică totuși faptul că Taylor a participat în alt meci după acea dată, din nou împotriva Sfântului Cristofor și Nevis, pe 31 martie 2004, bătându-și propriul record. Dacă vârsta trecută la „Superlative” (PDF) corespunde cu cea din meciul din februarie, atunci fișierul „Superlatives” (PDF) corespunde cu meciul din februarie, iar la data meciului din martie vârsta sa ar fi fost de 40 de ani și 222 de zile.
^ Communications Division (27 iulie 2007). „History of the Campionatul Mondial de Fotbal Preliminary Competition (by year)” (PDF). Good to Know. FIFA. p. 42. Arhivat din original (PDF) la 9 iulie 2014. Accesat în 5 mai 2009.
^ Definit ca jucător care a jucat toate meciurile pentru o echipă care a ajuns până în finală sau până la meciul pentru locul trei, însemnând că echipa a jucat numărul maxim de meciuri. Deoarece cei doi adversari ai Uruguayului s-au retras în 1950, Uruguayul a jucat doar patru meciuri în loc de șase.
^ Unele surse ca RSSSF îl indică pe Harry Andersson ci nu pe Tore Keller (link)
^ Meciuri din același turneu. De altfel, Ungaria a avut +11, din 2–4 v Italia în 1938 și 9–0 v Coreea de Sud în 1954; și din nou între 1–3 v Franța in 1978 și 10–1 v El Salvador in 1982; și Germania între 0–3 v Croația în 1998 și 8–0 v Arabia Saudită în 2002.
^ Criteriu: portarul este integralist în toate meciurile echipei sale din acel turneu
^ De asemenea Zagallo a fost antrenor secund al Braziliei când ea a cucerit titlul în 1994.
^ Chris Goodwin & Peter Young. „England's World Cup Final Tournament Player Disciplinary Records”. Accesat în 3 noiembrie 2006. înregistrările privind pedepsele disciplinare până la apariția cartonașelor galbene și roșii s-ar putea să nu fie complete.
^ 2006 Portugal – Netherlands match report
^ „2002 Cameroon – Germany FIFA match report”. Arhivat din original la 19 aprilie 2006. Accesat în 19 septembrie 2013.
^ Šimunić a primit trei cartonașe galbene în acest meci: arbitrul nu l-a eliminat după al doilea galben, ci abia după al treilea. Raportul inițial al meciului arăta că a fost avertizat de trei ori, dar a fost revizuit la puțin timp după aceea, cu al doilea cartonal galben ('90) fiind șters din raport; nu se știe dacă acest lucru s-a făcut pentru consecvență în rapoarte, sau dacă raportul a fost schimbat după.
^ Fifield, Dominic (12 iulie 2010). „World Cup final: Beauty was rewarded in the end – Vicente del Bosque”. The Guardian. London. Accesat în 13 iulie 2010.
^ Biyik a ratat al doilea meci al echipei după ce a primit un cartonaș galben în primul; iar apoi a ratat cel de-al cincilea meci după ce a primit cartonașe galbene în cel de-al treilea și al patrulea. Alții, incluzându-i aici pe Zinedine Zidane în 2006, au primit un al doilea cartonaș galben în ultimul meci al echipei la turneu.
^ Kerr, John H. (1997). Motivation and Emotion in Sport: reversal theory. Psychology Press. p. 2. ISBN 0-86377-500-4.
^ Culf, Andrew (27 iulie 1994). „Media umpires who point finger face questions of fair play”. The Guardian. p. 5.
^ Lewis, Michael (2002). „The difference makers: from a do-everything goaltender to a snakebit sniper to America's newest, greatest hope, these will be the Cele mai multe influential players at the World Cup – The 2002 World Cup”. Soccer Digest.
^ „Banned for a year”. The Toronto Star. 15 iunie 1986. p. E2.
^ „FIFA lifts Rojas lifetime ban”. CBC Sports. 30 aprilie 2001. Accesat în 5 mai 2009.
^ Lucas, Ryan (22 iunie 2010). „South Africa beats France 2–1, but eliminated”. The Associated Press. Accesat în 8 iulie 2010.
^ Deși a fost meciul decisiv de la Campionatul Mondial din 1950, a fost ultimul meci al grupei de patru care a decis campioana. De asemenea, este și meciul cu cel mai mare număr de spectatori din toate timpurile la un Campionat Mondial sa la vreun alt meci vreodată.
^ Reuters. „Costa Rica fans banned after violence”. ESPN Soccernet. Arhivat din original la 27 aprilie 2011. Accesat în 13 februarie 2007.

Legături externe

Superlativele Campionatului Mondial de Fotbal Arhivat în 14 iunie 2010, la Wayback Machine., fifa.com PDF
Victorii cu cele mai mari diferențe de goluri Arhivat în 9 iulie 2014, la Wayback Machine., fifa.com PDF
Cei mai mulți spectatori Arhivat în 9 iulie 2014, la Wayback Machine., fifa.com PDF
Rec.Sport.Soccer Statistics Foundation (RSSSF), rsssf.com
de Worldcupportal.de – recorduri, worldcupportal.de
Meciul recordurilor: Ce bariere au doborât Messi și nigerienii, sportnews.ro
Semifinala Brazilia - Germania, un meci al recordurilor, 9 iulie 2014, antena3.ro

[Czechoslovakiaqualified-1] Cehoslovacia s-a calificat de opt ori înainte de a fi împărțită în Slovacia și Republica Cehă în 1993. FIFA le consideră ca succesoare ale Cehoslovaciei și pe Republica Cehă și pe Slovacia, Echipa națională a Republicii Cehe s-a calificat pentru prima dată la Campionatul Mondial de când este o țară separată în 2006, iar Slovacia a reușit același lucru în 2010.(16).

[Yugoslavia-2] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h Regatul Iugoslaviei (1930) și Republica Socialistă Federativă Iugoslavia (1950–1990) s-a calificat de opt ori între 1930–1990 cu numele de Iugoslavia înainte de destrămarea acesteia în 1992. RF Iugoslavia s-a calificat o dată în 1998 sub numele de Iugoslavia, și Serbia și Muntenegru s-a calificat o dată în 2006 după schimbarea de nume din 2003. Toate aceste echipe sunt considerate predecesoarele echipei Serbiei de către FIFA. Celelalte echipe naționale care au rezultat din destrămarea Iugoslaviei – Croația, Slovenia, Bosnia-Herzegovina și Macedonia – sunt considerate echipe distincte de echipa Iugoslaviei dintre anii 1930–1990. Muntenegru a participat separat după independență în 2006. În 2010, Serbia a debutat la Campionatul Mondial de Fotbalcu propria echipă națională.

[3] Pentru competițiile din 1930, 1950 și 1982 FIFA a realizat clasamentele pentru locurile 5-8 mai târziu. Dacă aceste rezultate nu sunt luate în considerare, atunci rezultatele Braziliei din 1930 și 1982 pică și Germania rămâne singura echipă cu cele mai multe clasări în top 8 (16).

[Germany-4] Germania (din 1949 Reublica Federală Germania) este reprezentată din 1904 de aceeași federație (Deutscher Fußball-Bund (DFB)). După cel de-al Doilea Război Mondial și divizarea Germaniei, DFB a fost reprimită în FIFA după CM 1950, în timp ce Saar (până în 1956) și Germania de Est (până în 1990) au trimis propriile echipe până la reunificarea cu Germania de Vest și DFB. FIFA atribuie oficial toate rezultatele internaționale ale echipei trimise de DBF din 1908 Germaniei, inclusiv rezultatele dintre 1954–1990, când echipa era denumită și Germania de Vest.

[Czechoslovakia-5] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Cehoslovacia s-a calificat de opt ori înainte de divizare în Slovacia și Republica Cehă în 1993. FIFA le consideră pe Republica Cehă și Slovacia ca echipe succesoare ale Cehoslovaciei. Echipa națională a Republicii Cehe s-a calificat la Campionatul Mondial pentru prima dată ca țară separată în 2006, cu Slovacia reușind același lucru în 2010.

[USSR-6] Uniunea Sovietică s-a calificat de șapte ori înainte de destrămarea ei în 1991. Cele 15 țări care făceau parte din Uniunea Sovietică participă separată. FIFA o consideră pe Rusia ca fiind succesoarea Uniunii Sovietice.

[Zaire-7] Republica Democrată Congo a participat în 1974 sub denumirea de Zair.

[Dutch_East_Indies-8] Indonezia a participat sub denumirea de Antilele Olandeze în 1938.

[9] Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, atunci Anglia încă are cele mai multe clasări pe locurile 5-8 (6).

[10] Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, atunci Mexicul încă are cele mai multe cele mai multe clasări pe locurile 9-16 (10).

[11] Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, atunci recordul este două, împărțit de mai multe țări: Elveția (1934–1938), Iugoslavia (1954–1958), Uniunea Sovietică (1958–1962), Ungaria (1962–1966), Germania (1994–1998), Anglia (2002–2006), Argentina (2006–2010) și Brazilia (2006–2010)

[12] Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986. Dacă aceste clasamente nu sunt luate în considerare, Mexicul încă deține recordul cu cinci (1994–2010)

[13] Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986 pentru a determina echipele clasate pe locurile 5-8. Aceste clasamente au clasat Paraguayul pe locul al 9-lea în 1930, deși echipa a terminat pe locul al doilea în grupe. Dacă Paraguay este considerată a fi drept una din echipele care au terminat printre primele opt în 1930, atunci ea ar avea cel mai mare interval (1930–2010). Vezi http://www.fifa.com/mm/document/afdeveloping/technicaldevp/50/09/00/fwc_mexico_1986_en_part4_279.pdf Arhivat în 12 iulie 2018, la Wayback Machine., pagina 45. Statele Unite a ajuns în semifinale în 1930, așa că acea clasare nu se bazează pe clasarea în retrospectivă.

[14] Turcia nu s-a calificat la Campionatul Mondial timp de 12 turnee, perioadă egală cu cea a Egiptului și Norvegiei, din 1954 până în 2002.

[15] Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, Iugoslavia deține recordul alături de Suedia cu 6 (1934, 1938, 1950, 1958, 1974, 1994).

[16] Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986 pentru a determina echipele clasate pe locurile 5-8. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, atunci Iugoslavia încă deține recordul (6).

[17] Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986 pentru a determina echipele clasate pe locurile 5-8. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, atunci Elveția încă deține recordul (3).

[18] Alte echipe au trecut de prima rundă, după cum urmează: 2 apariții Ghana (2006, 2010); 1 Cuba (1938), Țara Galilor (1958), Germania de Est (1974), Senegal (2002), Ucraina (2006) și Slovacia (excluzând-o pe Cehoslovacia, 2010). Germania s-a calificat întotdeauna din grupe, dar a pierdut în prima rundă eliminatorie în 1938

[19] Alte echipe nu au progresat niciodată din prima rundă în cel puțin două rânduri, după cum urmează: 4 ori Tunisia (1978, 1998, 2002, 2006); 3 ori Bolivia (1930, 1950, 1994), Iran (1978, 1998, 2006), Algeria (1982, 1986, 2010), Africa de Sud (1998, 2002, 2010); 2 ori El Salvador (1970, 1982), Egipt (1934, 1990), Rusia (excluzând-o pe Uniunea Sovietică, 1994, 2002), Honduras (1982, 2010), Noua Zeelandă (1982, 2010), Grecia (1994, 2010), Slovenia (2002, 2010) și Coasta de Fildeș (2006, 2010),

[20] Alte medii scăzute, în ordine crescătoare: 0,77 (în 11 meciuri) Republica Irlanda; 0.85 (în 55) Anglia; 0.89 (în 77) Italia; 0.91 (în 92) Brazilia

[pksnotloss-21] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Un meci decis la penatiuri este considerat egal pentru ambele echipe

[22] Anglia a pierdut playofful pentru locul trei în 1990, dar nu mai avea nicio șansă să câștige Campionatul.

[23] Franța în 1998 a avut 6 meciuri câștigate; meciul cu Italia e considerat remiză deși Franța a promovat la loviturile de departajare. În plus, victoria Franței în fața Paraguay a avut loc după prelungiri, în timp ce Brazilia și-a câștigat toate meciurile în timpul regulamentar.

[24] Uruguay s-a calificat din grupe în 1950 fără să joace niciun meci deoarece alte echipe din America de Sud s-au retras

[25] Țările de Jos a câștigat toate cele opt meciuri din calificări.

[26] Polonia în 1974 și Italia în 1990 au câștigat câte 6 meciuri, dar unul din ele a fost în meciul pentru locul trei.

[27] Brazilia a bătut-o pe Anglia în 1970 (prima rundă), Uruguay (semi-finală) și Italia (finală). Italia în 1982 a bătut-o pe Argentina (a doua serie de grupe), Brazilia (a doua serie de grupe) și Germania de Vest (finală). Argentina a învins-o pe Uruguay (în șaisprezecimi), Anglia (sferturi) și Germania de Vest (finală). Germania în 2010 a învins Anglia (șaisprezecimi), Argentina (sferturi) și Uruguay (meci pentru locul trei).

[28] Suedia a progresat în sferturi fără să joace niciun meci ca urmare a retragerii Austriei

[pksnotgoals-29] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o Penaltiurile transformate cu succes nu sunt considerate goluri (dar penaltiurile înscrise în timpul meciului sunt)

[30] Soccer NZ Pokie Games – Casino WorkStation (în engleză)

[31] Excluzând calificările automate ca gazdă, campioană en-titre, sau prin invitație.

[32] Reeves, Nick (21 iunie 2010). „Chile fell 10-man Swiss to close in on last 16”. Yahoo! News. Agence France-Presse. Arhivat din original la 25 iunie 2010. Accesat în 21 iunie 2010.

[33] „Attacking excellence, defensive distinction”. Campionatul Mondial de Fotbal. FIFA. 21 iunie 2010. Arhivat din original la 25 iunie 2010. Accesat în 22 iunie 2010.

[34] „Pele and Greaves to get World Cup winners medals”. The Guardian. London. 25 noiembrie 2007.

[35] Pelé, Lothar Matthäus, Pierre Littbarski și Ronaldo au făcut parte din loturile țărilor lor care au ajuns în finală de trei ori, dar niciunul dintre ei nu a jucat în toate cele trei meciuri.

[36] Statistica oficială a FIFA susține că s-a născut în 1987, dar unele surse susțin că s-a născut în 1985, ceea ce ar însemna că a avut 15 ani și 310 zile când a jucat meciul.

[37] Conform paginii RSSSF pentru Campionatul Mondial din 1994, Fuad Amin al Arabiei Saudite ar fi fost cel mai tânăr căpitan, la 21 de ani și 250 de zile în 1994, dar sursa nu specifică în care meci a fost căpitan. Se arată că jucătorul care a purtat banderola de la începutul partidei a fost înlocuit în meciurile cu Țările de Jos și Suedia, în care Amin ar fi primit banderola după ce aceștia au ieșit, dar informația nu a fost verificată. În orice caz, Meola este încă cel mai tânăr căpitan titular și jucător care a primit banderola în timpul unui meci, însă de obicei aceștia nu sunt considerați drept căpitani oficiali.

[38] According to "Campionatul Mondial de Fotbal Superlatives: Players" Arhivat în 10 octombrie 2006, la Wayback Machine.. Un raport FIFA, indică totuși faptul că Taylor a participat în alt meci după acea dată, din nou împotriva Sfântului Cristofor și Nevis, pe 31 martie 2004, bătându-și propriul record. Dacă vârsta trecută la „Superlative” (PDF) corespunde cu cea din meciul din februarie, atunci fișierul „Superlatives” (PDF) corespunde cu meciul din februarie, iar la data meciului din martie vârsta sa ar fi fost de 40 de ani și 222 de zile.

[39] Communications Division (27 iulie 2007). „History of the Campionatul Mondial de Fotbal Preliminary Competition (by year)” (PDF). Good to Know. FIFA. p. 42. Arhivat din original (PDF) la 9 iulie 2014. Accesat în 5 mai 2009.

[40] Definit ca jucător care a jucat toate meciurile pentru o echipă care a ajuns până în finală sau până la meciul pentru locul trei, însemnând că echipa a jucat numărul maxim de meciuri. Deoarece cei doi adversari ai Uruguayului s-au retras în 1950, Uruguayul a jucat doar patru meciuri în loc de șase.

[41] Unele surse ca RSSSF îl indică pe Harry Andersson ci nu pe Tore Keller (link)

[42] Meciuri din același turneu. De altfel, Ungaria a avut +11, din 2–4 v Italia în 1938 și 9–0 v Coreea de Sud în 1954; și din nou între 1–3 v Franța in 1978 și 10–1 v El Salvador in 1982; și Germania între 0–3 v Croația în 1998 și 8–0 v Arabia Saudită în 2002.

[43] Criteriu: portarul este integralist în toate meciurile echipei sale din acel turneu

[44] De asemenea Zagallo a fost antrenor secund al Braziliei când ea a cucerit titlul în 1994.

[45] Chris Goodwin & Peter Young. „England's World Cup Final Tournament Player Disciplinary Records”. Accesat în 3 noiembrie 2006. înregistrările privind pedepsele disciplinare până la apariția cartonașelor galbene și roșii s-ar putea să nu fie complete.

[46] 2006 Portugal – Netherlands match report

[47] „2002 Cameroon – Germany FIFA match report”. Arhivat din original la 19 aprilie 2006. Accesat în 19 septembrie 2013.

[48] Šimunić a primit trei cartonașe galbene în acest meci: arbitrul nu l-a eliminat după al doilea galben, ci abia după al treilea. Raportul inițial al meciului arăta că a fost avertizat de trei ori, dar a fost revizuit la puțin timp după aceea, cu al doilea cartonal galben ('90) fiind șters din raport; nu se știe dacă acest lucru s-a făcut pentru consecvență în rapoarte, sau dacă raportul a fost schimbat după.

[49] Fifield, Dominic (12 iulie 2010). „World Cup final: Beauty was rewarded in the end – Vicente del Bosque”. The Guardian. London. Accesat în 13 iulie 2010.

[50] Biyik a ratat al doilea meci al echipei după ce a primit un cartonaș galben în primul; iar apoi a ratat cel de-al cincilea meci după ce a primit cartonașe galbene în cel de-al treilea și al patrulea. Alții, incluzându-i aici pe Zinedine Zidane în 2006, au primit un al doilea cartonaș galben în ultimul meci al echipei la turneu.

[51] Kerr, John H. (1997). Motivation and Emotion in Sport: reversal theory. Psychology Press. p. 2. ISBN 0-86377-500-4.

[52] Culf, Andrew (27 iulie 1994). „Media umpires who point finger face questions of fair play”. The Guardian. p. 5.

[53] Lewis, Michael (2002). „The difference makers: from a do-everything goaltender to a snakebit sniper to America's newest, greatest hope, these will be the Cele mai multe influential players at the World Cup – The 2002 World Cup”. Soccer Digest.

[54] „Banned for a year”. The Toronto Star. 15 iunie 1986. p. E2.

[55] „FIFA lifts Rojas lifetime ban”. CBC Sports. 30 aprilie 2001. Accesat în 5 mai 2009.

[56] Lucas, Ryan (22 iunie 2010). „South Africa beats France 2–1, but eliminated”. The Associated Press. Accesat în 8 iulie 2010.

[57] Deși a fost meciul decisiv de la Campionatul Mondial din 1950, a fost ultimul meci al grupei de patru care a decis campioana. De asemenea, este și meciul cu cel mai mare număr de spectatori din toate timpurile la un Campionat Mondial sa la vreun alt meci vreodată.

[58] Reuters. „Costa Rica fans banned after violence”. ESPN Soccernet. Arhivat din original la 27 aprilie 2011. Accesat în 13 februarie 2007.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]

[29]

[30]

[31]

[32]

[33]

[34]

[35]

[36]

[37]

[38]

[39]

[40]

[41]

[42]

[43]

[44]

[45]

[46]

[47]

[48]

[49]

[50]

[51]

[52]

[53]

[54]

[55]

[56]

[57]

[58]