Râul Yeşilırmak
| Yeşilırmak | |
 | |
| Date geografice | |
|---|---|
| Emisar | Marea Neagră  |
| Date hidrologice | |
| Lungimea cursului de apă | 519 km |
| Date generale | |
| Țări traversate | Turcia |
| Afluenți | Çekerek Çayı[*], Kelkit Çayı[*], Q616183[*] |
Modifică date / text  | |
Yeşilırmak (în turcă Yeşilırmak, „Râul Verde”; în greacă veche Ἶρις, transliterat: Iris) este un râu din nordul Turciei.
Nume
[modificare | modificare sursă]Numele său hitit este probabil Zulija,[1] în timp ce numele său antic grec este Ίρις (Iris).[2]
Geografie
[modificare | modificare sursă]Yeşilırmak izvorăște de pe versanții Köse și Kızıldağ, aflați la nord-est de orașul Sivas, trece prin Tokat, Amasya și Çarșamba și se varsă în Marea Neagră la est de orașul Samsun, după un traseu de 519 kilometri.[3] Cei mai importanți afluenți ai săi sunt Çekerek (anticul Scylax), Tersakan și Kelkit (anticul Lycus).[3]
Bazinul râului Yeşilırmak acoperă 5% din suprafața Turciei[4] și este al treilea bazin ca mărime a suprafeței în Turcia.[3] Populația cuprinsă în bazinul râului este de 3.003.142 de locuitori, potrivit recensământului din 2000.[3] Debitul mediu al râului este de 121 m³/s.[3] Debitul maxim care a fost măsurat până în prezent este de 1914 m³/s, în timp ce debitul minim este de 1,83 m³/s.[3]
Râul cauzează probleme majore cum ar fi inundații, eroziunea solului și poluare prin deversarea în apele sale a deșeurilor industriale și gospodărești.[4]
Mențiuni istorice
[modificare | modificare sursă]Este menționat de Menippus din Pergamon în secolul I î.Hr.[5][6]
Enciclopedia Geographica a lui Strabon menționează că râul Iris curgea prin Comana Pontica, câmpia Dazimonitis (Kașova) (40°17′41″N 36°17′48″E / 40.2947808°N 36.296736°E) și Gaziura (probabil orașul modern Turhal),[7] se unește cu apele (40°33′42″N 35°45′34″E / 40.5615797°N 35.7595217°E) afluentului Scylax, apoi curge prin Amaseia (Amasya) înainte de a ajunge în valea Phanaroea.[8]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Kaspar K. Riemschneider, „Hethitische Fragmente historischen Inhalts aus der Zeit Hattušilis III”, în Journal of Cuneiform Studies, 16/ 4, 1962, p. 113.
- ^ Nigel Wilson (ed.), Encyclopedia of Ancient Greece, Routledge, New York - Londra, 2010, p. 599.
- ^ a b c d e f Mehmet Celalettin Lekesiz, Yelgin Mesci, Turgut Yorulmaz, „River Basin Management Applications: Yesilirmak River Basin Development Project Model (PDF)”, în International Congress River Basin Management, 22-24 March 2007, Antalya, Ministry of energy and Natural Resources General Directorate of State Hydraulic Works, 2007, p. 191.
- ^ a b Mehmet Celalettin Lekesiz, Yelgin Mesci, Turgut Yorulmaz, „River Basin Management Applications: Yesilirmak River Basin Development Project Model (PDF)”, în International Congress River Basin Management, 22-24 March 2007, Antalya, Ministry of energy and Natural Resources General Directorate of State Hydraulic Works, 2007, p. 189.
- ^ Serena Bianchetti, Michele Cataudella, Hans-Joachim Gehrke, Brill's Companion to Ancient Geography: The Inhabited World in Greek and Roman Tradition, BRILL, 4 decembrie 2015, p. 263.
- ^ Georgia L. IrbyGeorgia L. Irby, A Companion to Science, Technology, and Medicine in Ancient Greece and Rome, 2 vol., John Wiley & Sons, 2016, p. 865.
- ^ Phytoplankton and seasonal variations of the River Yeșilırmak, Amasya, Turkey (9 mai 2003)
- ^ Strabon 12:3:15, pe site-ul Bibliotecii Digitale Perseus
| Control de autoritate |
|  |
|---|