Sari la conținut

Predicat nominal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Atribut
Complement
Predicat
Nume predicativ
Subiect
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată

Predicatul nominal este alcătuit dintr-un verb copulativ și unul sau mai multe nume predicative.

Exemple:

  • Mama ta este frumoasă.
  • Sportul înseamnă sănătate.
  • El a ajuns profesor.

Predicatul nominal atribuie subiectului o identitate sau o însușire (îl califică) și arată cine este, ce este sau cum este subiectul. Răspunde la întrebările: cine este?, ce este?, cum este? adresate subiectului.

Verbul copulativ a fi își poate schimba forma sau poate fi înlocuit cu un alt verb copulativ: ce a fost?, ce a devenit?, cum părea?. De asemenea, și pronumele interogativ care intră în alcătuirea întrebării își poate schimba forma în funcție de cazul la care se află numele predicativ: pentru cine este?, al cui este? etc.

Predicatul nominal este alcătuit din:

a) verb copulativ;

b) nume predicativ.

Verbele copulative sunt instrumente gramaticale care nu au înțeles de sine stătător și fac legătura dintre subiect și numele predicativ.

Verbele copulative sunt: a fi, a deveni, a ajunge, a se face, a ieși, a rămâne, a părea, a însemna, a se naște, a se preface, a se numi, a se chema, etc.

Numele predicativ este partea esențială sau elementul de bază al predicatului nominal prin care se identifică sau se califică subiectul.

Numele predicativ este o parte de propoziție care se prezintă sub două feluri:

  • simplu, când este exprimat printr-o singură parte de vorbire:
    • El este harnic.
  • multiplu, când este exprimat prin două sau mai multe părți de vorbire, coordonate între ele:
    • El este harnic și disciplinat.

Numele predicativ se exprimă prin:

a) substantiv comun sau propriu in cazurile Nominativ, Genitiv (cu sau fără prepoziție), Acuzativ (cu prepoziție) si Dativ (cu prepoziție):

b) adjectiv propriu-zis, la orice grad de comparație, in cazul Nominativ:

  • Marin este cel mai silitor.

c) pronume de orice fel,în aceleași cazuri ca si substantivul:

  • Prietenul meu este acesta. (Nominativ)
  • Meritele sunt ale tuturor. (Genitiv)
  • Toți au fost contra lor. (Genitiv)
  • Cărțile nu sunt pentru nici unul dintre voi. (Acuzativ)
  • Și el este asemenea lor. (Dativ)

Pronumele personale pot fi și în Dativ posesiv precedate de prepoziție cu regim de Genitiv:

  • Ei au fost împotrivă-ți.

d) adjectiv pronominal posesiv în Acuzativ precedat de prepoziție cu regim de genitiv:

  • Toți au fost împotriva ta.

e) numerale diferite în aceleași cazuri ca și substantivul:

  • El este al doilea. (Nominativ)
  • Propunerea este a celor doi. (Genitiv)
  • Am fost împotriva amândurora. (Genitiv)
  • Diploma este pentru primul dintre câștigători. (Acuzativ)
  • Și tu ești aidoma celor doi. (Dativ)

f) verb, la modurile infinitiv, supin, participiu, și gerunziu acordat:

  • Datoria noastră este de a învăța. (infinitiv)
  • Poezia este de memorat. (supin)
  • Câmpia este înverzită. (participiu)
  • Rana era sângerândă. (gerunziu)

g) adverb sau locuțiune adverbială:

  • El este altfel. (adverb de mod)
  • Este cu neputință să ajungem acolo. (adverb de loc)

h) interjecție

  • Este vai de ei.


Numele predicativ mai poate fi exprimat și prin locuțiuni corespunzătoare unora dintre părțile de vorbire menționate sau prin părți de vorbire substantivizate.

Există situații când verbul copulativ sau numele predicativ se poate subînțelege:

  • Harnice sunt fetele, dar mai harnici, băieții.

Verbul copulativ nu trebuie subînțeles pe lângă fiecare parte componentă a numelui predicativ multiplu, deoarece acesta identifică sau califică același subiect.