Petru I al Bulgariei
| Petru I al Bulgariei | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | anii 910 d.Hr.  Veliki Preslav, Țaratul Bulgar |
| Decedat | (55 de ani) Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit |
| Părinți | Simeon I[1] Maria Sursuvul[*] |
| Frați și surori | Mihail of Bulgaria[*] |
| Căsătorit cu | Maria Lacapena[*] |
| Copii | Prince Plenimir of Bulgaria[*] Boris al II-lea al Bulgariei[1] Roman of Bulgaria[*][1] |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | monarh |
| Apartenență nobiliară | |
| Țar al Bulgariei | |
| Domnie | – |
Modifică date / text  | |
Petru I (în bulgară Петър I, n. anii 910 d.Hr., Veliki Preslav, Țaratul Bulgar – d. , Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit) a fost țar al Bulgariei din 27 mai 927 până în 969. A fost fiul lui Simeon I cel Mare (dinastia Krum), din a doua căsătorie a lui Simeon cu Maria, sora lui George Sursuvul sau Sursubul, prim-ministru și regent al Țaratului Bulgar în 927-928.[2][3][4]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Petru I s-a născut la începutul secolului al X-lea, dar se pare că unchiul său matern a fost foarte influent la începutul domniei sale. În 913, Petru a vizitat palatul imperial de la Constantinopol împreună cu fratele său mai mare Mihail. Din motive neprecizate, Simeon l-a obligat pe Mihail să devină călugăr și l-a numit pe Petru drept succesorul său.
La scurt timp după încoronarea sa de la 27 mai 927, Petru I al Bulgariei a reînceput războiul cu bizantinii și a atacat Tracia bizantină. În urma acestei demonstrații de forță, Petru I a trimis o misiune diplomatică la Constantinopol, în căutarea păcii. O pace a fost stabilită cu frontierele restaurate la cele definite în tratatele din 897 și 904. Cuceririle lui Simeon în Tracia au fost cedate Imperiului Bizantin, care în schimb a recunoscut controlul bulgar asupra Macedoniei interioare. Petru a cerut și a primit, de asemenea, o mireasă bizantină, pe Maria Lecapena, nepoata lui Roman I Lecapenos, un tribut anual și recunoașterea titlului său de țar și al statutului autocefal al bisericii bulgare. Această pace a durat până în 966.[5]
După ce Maria Lecapena, împărăteasa lui Petru a murit la mijlocul anilor 960, împăratul bizantin Nicefor al II-lea Focas a refuzat să plătească Bulgariei tributul anual în 966, plângându-se de alianța bulgară cu maghiarii și a întreprins o demonstrație de forță la frontiera cu Bulgaria. Nicefor al II-lea nu a lansat un atac direct împotriva Bulgariei, în schimb a trimis un sol prințului kievean Sviatoslav Igorevici pentru a aranja un atac al Rusiei Kievene împotriva Bulgariei, care să fie lansat dinspre nord. Sviatoslav a început cu ușurință o campanie cu o forță uriașă și i-a împins pe bulgari spre Dunăre și a cucerit în 80 de cetăți bulgărești în anul 968. Uimit de succesul aliatului său și suspectând care ar fi de fapt intențiile sale reale, împăratul Nicefor al II-lea s-a grăbit acum să facă pace cu Bulgaria și a aranjat căsătoriile împăraților minori, Vasile al II-lea și Constantin al VIII-lea, cu două prințese bulgare. Doi dintre fiii lui Petru au fost trimiși la Constantinopol în calitate de negociatori și ostatici onorifici. Între timp, Petru a reușit să asigure retragerea forțelor kievene prin provocarea aliaților tradiționali ai Bulgariei, pecenegii, de a ataca Kievul însuși.
În 968, Boris al II-lea, viitorul împărat al Bulgariei, a mers din nou la Constantinopol pentru a negocia o tranzacție de pace cu împăratul Nicefor al II-lea Focas și, aparent, ca ostatic onorific. Acest aranjament urma să pună capăt conflictului dintre Bulgaria și Bizanț, care acum își vor uni forțele împotriva prințului Sviatoslav I de la Kiev, pe care împăratul bizantin îl asmuțise inițial împotriva bulgarilor. În 969, o nouă invazie kieveană a învins bulgarii din nou, iar Petru I a suferit un atac cerebral, ceea ce l-a determinat să abdice și să devină călugăr. A murit la 30 ianuarie 970. În circumstanțe care nu sunt deloc clare, lui Boris al II-lea i-a fost permis să se întoarcă în Bulgaria și să se așeze pe tronul tatălui său.
Familie
[modificare | modificare sursă]Din căsătoria lui Petru I cu fiica lui Christopher Lekapenos și nepoata lui Roman I Lecapenos, Maria Lakapena (renumită Eirene), Petru I a avut mai mulți copii, printre care: prințul Plenimir, Boris al II-lea, care a ajuns țar al Bulgariei în 969 și Roman I, care a ajuns țar al Bulgariei în 977.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c The Peerage
- ^ John Van Antwerp Fine Jr. (1991). The Early Medieval Balkans: A Critical Survey from the Sixth to the Late Twelfth Century. University of Michigan Press. p. 160. "A doua sa soție a fost sora unui boier proeminent, George Sursuvul.”
- ^ Florin Curta (2006). Southeastern Europe in the Middle Ages, 500-1250. Cambridge University Press.
- ^ Runciman, A history of the First Bulgarian Empire, p. 179
- ^ Fine, pp. 160–161. .
Surse
[modificare | modificare sursă]- Mosko Moskov, Imennik na bălgarskite hanove (novo tălkuvane), Sofia 1988.
- Jordan Andreev, Ivan Lazarov, Plamen Pavlov, Koj koj ev srednovekovna Bălgarija, Sofia 1999.
- John V.A. Fine, Jr., The Early Medieval Balkans, Ann Arbor, 1983.
- Jordan Andreev, Ivan Lazarov, Plamen Pavlov, Koj koj e v srednovekovna Bălgarija, Sofia 1999.
- The Bulgarian State in 927-969 : the epoch of Tsar Peter I. Leszka, Mirosław J.,, Marinow, Kirił,, Genova, Lyubomira,, Majer, Marke,, Mękarski, Artur,, Zytka, Michal (ed. First). [Łodź, Poland]. . ISBN 978-8323345459. OCLC 1078891613.
| ||||||||||||||||
.png)
