Sari la conținut

Pastilă (semiconductor)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
O pastilă cu circuit integrat de mărime medie, cu fire de legătură atașate.

O pastilă, în contextul circuitelor integrate, este o bucată mică de material semiconductor, pe care este fabricat un anume circuit funcțional.

În mod tipic, circuitele integrate sunt produse în loturi mari pe o singură plăcuță de siliciu de înaltă puritate (SGE) - dar și pe alte materiale, prin procese precum fotolitografia. Plăcuța este tăiată în multe bucăți, fiecare conținând o copie a circuitului. Fiecare dintre aceste bucăți este numită pastilă (semiconductoare), iar în acest caz pastilă de siliciu.[1]

Procesul de fabricare

[modificare | modificare sursă]

Pentru obținerea materialelor semiconductoare monocristaline, se utilizează procedee de creștere din topitură în incinte închise în atmosferă reducătoare de hidrogen, după metoda Csochralsky. Incintele închise sunt utilizate pentru creșterea monocristalelor de dimensiuni mari, evitându-se astfel impurificarea accidentală. Procesul este inițiat cu ajutorul unui cristal monocristalin, care se coboară în topitură, acesta se topește parțial și ulterior se extrage apoi treptat din topitură cu o viteză mică, între 1-2mm/min. Procedeul se bazează pe existența unui gradient de temperatură și pe migrarea moleculelor din starea lichidă către cristal, datorită răcirii. Semiconductorul topit cristalizează pe germene și repetă structura acestuia, obținându-se în final o bară monocristalină ce are structura cristalină identică cu structura germenului.

  1. ^ Minescu, Avramescu, 2003
  • Minescu, Mihail; Avramescu, Viorela (). Tehnologii electronice. Ploiești: Editura UPG. ISBN 973-8150-71-X. 
  • Teodorescu, Dan (). Introducere in microelectronica. Timișoara: Editura Facla. 
  • Scheianu, Dumitru (). Microelectronica - Circuite integrate, structuri, aplicații. București: Editura Militară. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]