Pafnuti Cebîșev
Pafnuti Lvovici Cebîșev (în rusă Пафну́тий Льво́вич Чебышёв) (n. , Akatovo(d), Borovsky Uyezd(d), Kaluga Governorate(d), Imperiul Rus – d. , Sankt Petersburg, Imperiul Rus)[20] a fost un matematician rus, cu contribuții în domeniul probabilităților, statisticii și teoriei numerelor. Cel mai strălucit reprezentant al școlii matematice din Petersburg, este considerat, după Nicolai Ivanovici Lobacevski, ca fiind cel mai mare matematician rus.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut într-un sat de lângă Borovsk, regiunea Kaluga. În 1832 familia sa se mută lângă Moscova. Mama sa și o verișoară cultă au jucat cel mai important rol în formarea viitorului matematician.
A studiat la Universitatea din Moscova, unde s-a remarcat ca student eminent.
A fost profesor la Universitatea din Sankt Petersburg, care i-a acordat titlul de doctor pe baza lucrării "Teoria sravnenii" (în rusă Теория сравнений, Teoria congruențelor, 1849).
A fost membru al Academiilor de Științe din Sankt Petersburg, Berlin și Paris, precum și al Royal Society din Londra.
Ca profesor, Cebîșev era ordonat, punctual, pedant și îngrijit. A dus o viață cumpătată, aparent monotonă, dar plină de rezultate în cele mai diferite domenii ale matematicii.
Activitate științifică
[modificare | modificare sursă]A fost un matematician multilateral, întreaga sa activitate constând dintr-o permanentă îmbinare a teoriei cu practica. A inventat și construit peste 40 de mecanisme diferite (în circa 80 de variante): mașina de sortat, mașina prășitoare, mecanism de vâslire, etc; a conceput un fotoliu pe roți, s-a interesat de problema croitului hainelor s.a. Aceste preocupări i-au servit drept punct de plecare pentru crearea unor noi ramuri ale matematicii: teoria celei mai bune aproximări a funcțiilor.
A adus contribuții la interpolarea prin polinoame și la metoda celor mai mici pătrate, cu care ocazie a ajuns la construcția teoriei generale a polinoamelor ortogonale, introducând pentru prima data șirurile de funcții biortogonale. Polinoamele lui Cebîșev posedă multe proprietăți remarcabile și servesc la rezolvarea a numeroase probleme ale matematicii, fizicii și tehnicii.
În domeniul teoriei probabilităților, a formulat teorema limita centrală (pentru demonstrarea căreia a creat metoda numerelor (1845) și legea numerelor mari (1846), tratate modern.
Printre cele mai mari realizări ale sale se află cercetările în domeniul teoriei numerelor: găsirea (în 1850) a formulei pentru determinarea aproximativă a numărului Li(x), de numere prime cuprinse intre 1 și un număr dat x: demonstrarea așa-numitului postulat al lui Joseph Bertrand (1842); transformându-l așadar în teoremă.
De asemenea, Cebîșev este considerat creatorul legilor asimptotice ale numerelor prime.
J.J Sylvester (1814 - 1897) l-a numit "învingătorul numerelor prime, care a forțat torentul lor capricios să intre în limitele algebrei".
În 1852, Cebîșev a demonstrat postulatul lui Bertrand și l-a transformat în teoremă.
Cebîșev a format o serie de matematicieni de un înalt nivel profesional, fiind fondatorul primei școli superioare ruse de matematică, ai cărei reprezentanți au mai fost: Zolotarev, Liapunov, Markov, Krîlov, Steklov și alții. Specificul acestei școli constă în faptul că problemele matematicii sunt mai strâns legate de cele ale științelor naturale și ale tehnicii.
Opere principale
[modificare | modificare sursă]- 1845: Experiența elementară în analiza teoriei probabilităților (în rusă: Opît elementarnogo analiza teorii veroiatnostei)
- 1849: Teoria comparației, teza sa de doctorat
- 1951: Opere complete în 5 volume (apărute la Editura Academiei din Moscova).
Lucrările lui Cebîșev au constituit preocupările matematicienilor români: Aurel Angelescu (1929), Gheorghe Călugăreanu (1943, 1957), Nicolae Ciorănescu (1938), Tiberiu Popoviciu (1937) și alții.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor
- ^ MacTutor History of Mathematics archive
- ^ http://www-history.mcs.st-andrews.ac.uk/Biographies/Chebyshev.html, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d MacTutor History of Mathematics archive, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 349
- ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Pafnuti Cebîșev”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Pafnuti Cebîșev”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Pafnuty Lvovich Chebyshev (Russian mathematician) - Britannica Online Encyclopedia
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- en Pafnuti Cebîșev at the Mathematics Genealogy Project
- en O'Connor, John J.; Robertson, Edmund F., „Pafnuti Cebîșev”, MacTutor History of Mathematics archive, University of St Andrews.
- ru Biografie Arhivat în , la Wayback Machine., încă una, și încă una.
- fr Œuvres de P.L. Tchebychef
- en The Calculating Machine of Chebyshev pe site-ul History of Computers and Computing
- Membri ai Academiei Franceze de Științe
- Nașteri în 1821
- Nașteri pe 16 mai
- Decese în 1894
- Decese pe 26 noiembrie
- Membri ai Academiei de Științe din Sankt Petersburg
- Membri străini ai Royal Society
- Absolvenți ai Universității de stat din Moscova
- Experți în balistică
- Inventatori ruși
- Matematicieni din secolul al XIX-lea
- Matematicieni ruși
- Oameni de știință ruși din secolul al XIX-lea
- Specialiști în analiză numerică
- Specialiști în teoria numerelor
- Specialiști în teoria probabilităților
- Eponime ale craterelor de pe Lună
- Eponime ale asteroizilor