Sari la conținut

Nikola Ivanov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Ivanov.
Pentru fotbalistul cu același nume, vedeți Nikola Ivanov (fotbalist).
Nikola Ivanov
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Kalofer, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Sofia, Regatul Bulgariei Modificați la Wikidata
Cetățenie Bulgaria Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer
militar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba bulgară Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Militară Națională Vasil Levski[*]
Naționalna Aprilovska ghimnazia[*][[Naționalna Aprilovska ghimnazia (school in Bulgaria)|​]]  Modificați la Wikidata
Activitate
RamuraForțele Terestre Bulgare  Modificați la Wikidata
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieRăzboiul sârbo-bulgar
Primul Război Balcanic
Al Doilea Război Balcanic  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul „Sfânta Ana”, clasa I[*]
Komtur mit Stern des Franz-Joseph-Ordens[*][[Komtur mit Stern des Franz-Joseph-Ordens |​]]  Modificați la Wikidata

Nikola Ivanov (bulgară Никола Иванов, n. , Kalofer, Imperiul Otoman – d. , Sofia, Regatul Bulgariei) a fost un general bulgar. Este cunoscut pentru capturarea Adrianopolului în Primul Război Balcanic.

Nikola Ivanov s-a născut la 2 martie 1861 în Kalofer. A studiat la Liceul Național Aprilov în Gabrovo și apoi în liceul imperial Galasaray din Istanbul (1875-1877). A participat la Războiul Ruso-Turc (1877–1878) ca voluntar. După război, a rămas pentru o perioadă scurtă de timp în Plovdiv, înainte de a merge la Școala Militară din Sofia în 1878, pe care a absolvit-o în anul următor. La 22 mai 1879 a fost promovat la gradul de locotenent. În același an, a fost numit în miliția Rumeliei Orientale ca ofițer de juniori și a servit în compania 1 și 2 Plovdiv. La 9 februarie 1881 a fost promovat la gradul de prim locotenent.

A participat la Unificarea Bulgariei. La 9 septembrie 1885 a fost promovat drept căpitan și cu ordinul nr. 4 a fost numit pentru comandantul detașamentului Tarnovo-Seymen în aceeași zi.

Războiul sârbo-bulgar

[modificare | modificare sursă]

În timpul Războiului sârbo-bulgar din 1885, Ivanov a lucrat pentru șeful Coloanei Centrale a Detașamentului de Vest. A participat la Bătălia de la Pirot în 14-15 noiembrie.

După război, în 1886, a fost numit adjutant al Cneazului Alexandru I, după care a devenit șef al Departamentului de Inspecție al Clădirilor din Ministerul Apărării. La 1 aprilie 1887 a fost avansat la funcția de maior. În 1888 a fost comandant al Regimentului 10 infanterie, în 1889 a fost șef de personal al Brigăzii a 4-a și în 1890 a Regimentului 4 Cavalerie. La 2 august a fost promovat la gradul de locotenent-colonel. După aceea, a fost asistent al șefului Cartierului General al Armatei (1891-1894) și apoi șef al Cartierului General (1894-1896). La 2 august 1895 a fost promovat la rangul de colonel. Între 17 noiembrie și 29 noiembrie 1896 s-a ocupat temporar de Ministerul Apărării.

Nikola Ivanov a fost ministru al Apărării în Guvernul Konstantin Stoilov (1896-1899), a comandat a 4-a Divizie de infanterie preslavă (1899–1903) și a 2-a Divizie de infanterie tracică (1903–1907). La 15 noiembrie 1900 a fost promovat la gradul de general-maior. Din 1907 a fost numit șef al celei de-a doua regiuni de inspecție militară.

Pentru a sărbători 25 de ani de la sosirea sa în Bulgaria, țarul Ferdinand a promovat șase generali maiori în gradul de general-locotenent la 2 august 1912, iar Ivanov a fost unul dintre ei. Aceasta a fost prima dată în al treilea Regat Bulgar, când acest rang a fost acordat ofițerilor activi.[2]

Războaiele Balcanice

[modificare | modificare sursă]

În timpul Primului Război Balcanic, generalul Ivanov a condus a doua Armată între septembrie 1912 și iulie 1913. Acesta a fost la conducerea asediului și capturării Adrianopolului.

În timpul celui de-al Doilea Război Balcanic din 1913 Armata a 2-a, depășită numeric, a condus bătălii aprige împotriva întregii armate grecești și a trebuit să se retragă după Bătălia de la Kilkis-Lahanas, iar ulterior s-a oprit și i-a înconjurat pe greci în Bătălia din Cheile Kresna. Ivanov a fost înlocuit în comanda Armatei a 2-a în iulie 1913, iar la 7 august după încetarea focului a demisionat din armată.

În timpul Primului Război Mondial, a rămas în rezervă. În acea perioadă, el a acționat ca personaj public și publicist. A fost ales ca președintele clubului ofițerilor de rezervă din Sofia. La 6 mai 1936 a fost promovat la rangul de general al infanteriei.

Generalul Nikola Ivanov a murit la 10 septembrie 1940 la Sofia.

  • Ivanov, Nikola (). Războiul Balcanic 1912-1913 Volumul I. Sofia: Pechatnitsa na armeyskiya voenno-izsledovatelski fond. 
  • Ivanov, Nikola (). Războiul Balcanic 1912-1913 Volumul II. Sofia: Pechatnitsa na armeyskiya voenno-izsledovatelski fond. 

Premi câștigate

[modificare | modificare sursă]

Printre medaliile, ordinele și premiile câștigate de generalul Ivanov se numără:

  1. ^ a b Nikola Ivanov, SNAC, accesat în  
  2. ^ Славова, С., Дойнова, Ц., Балканската война през погледа на един французин - сборник от документи, София, 1977, Военно Издателство, с. 57-58
  3. ^ Указ № 436 от 20 декември 2012 г. за награждаване посмъртно с орден „Стара планина“ първа степен с мечове на генерал от пехотата Никола Иванов Иванов (Държавен вестник, брой 2, 8.1.2013, стр. 3)
  • Недев, С., Командването на българската войска през войните за национално обединение, София, 1993, Военноиздателски комплекс „Св. Георги Победоносец“, с. 68-69
  • Списание Съвременна пехота, статия Генерал от пехотата Никола Иванов, София, октомври 1940, Изд. Пехотна инспекция, стр. 44, 45
  • Ташев, Ташо (1999). Министрите на България 1879-1999. София: АИ „Проф. Марин Дринов“ / Изд. на МО. ISBN: 978-954-430-603-8 / ISBN: 978-954-509-191-9


Funcții politice
Predecesor:
Račo Petrov
Ministerul Războiului
1896–1899
Succesor:
Stefan Paprikov
Lideri militari
Predecesor:
Račo Petrov
Liderul Apărării
1894–1896
Succesor:
Stefan Paprikov