Mihaela Senocico a început să joace handbal în timpul orelor de sport la Școala Generală nr.4 din Bistrița iar în clasa a-V-a s-a tranferat la Liceul Sportiv:[8]
„Jucam deseori handbal în ora de sport. ...Mi-a plăcut foarte mult handbalul, aruncam și atunci foarte puternic.”
Reîntoarsă la „U” Cluj, Senocico a ocupat în următoarele trei sezoane locul secund în clasamentul marcatoarelor din Liga Națională[9] În ediția 2006-2007 a Cupei Challenge, Senocico împreună cu echipa clujeană au ajuns până în finală, pe care o vor pierde cu sârboaicele de la Naisa Niš, întrucât acestea înscriseseră mai multe goluri în deplasare decât reușise “U” în manșa similară.[13][5] Participă cu naționala României la Jocuri Olimpicedin 2008, desfășurate la Beijing, China, unde România s-a clasat pe locul șapte.[10] În sezonul 2008-2009, fiindcă echipa era amenințată cu retrogradarea, a jucat până în luna a patra de sarcină:[14][8]
„Echipa era mai slabă atunci. Aveam nevoie de victorii. Mergeam la doctor, la consult, la două săptămâni. Nu mi-a fost teamă. Dacă ți-e frică, atunci ți se întâmplă. Așa am simțit că trebuie să mai joc. Nu sunt nici prima, nici ultima sportivă care joacă în timp ce e însărcinată.”
Sezoanele 2009-2010 și 2010-2011, a cucerit cu „U” Jolidon Cluj titlul de vicecampioană.[6] În mai 2012, a participat împreună cu naționala României la turneul de calificare la Jocurile Olimpice din 2012.[15][16][6][17] A treia medalie de argint obținută în ediția 2011-2012 le rezervă clujencelor o a treia participare la un turneu de calificare și șansa de a se califica în grupeleLigii Campionilor2012-2013, după ce în precedentele două sezoane formația clujeană nu a reușit calificarea.[6] La turneul organizat la Cluj-Napoca, formația universitară, condusă din teren de Senocico, se califică în grupele Ligii Campionilor, unde, pentru prima dată în istorie, România avea două echipe.[18][19][20][21][22] Astfel, Mihaela Ani-Senocico și-a îndeplinit un vis:[23][24]
„Pot spune că într-un final mi s-a îndeplinit și mie visul. Sînt din 2001 la Cluj și aștept de multă vreme acest moment. Orice jucătoare și-ar dori să evolueze măcar o dată în Liga Campionilor.”
Consacrată pe postul de centru, Senocico a jucat și extremă stânga ori extremă dreapta:[8]
„Nu mi se pare normal să refuzi un post, trebuie să-ți faci treaba. Și dacă mă pune antrenorul în poartă, încerc să-mi fac treaba. Antrenorul Marcel Șerban m-a folosit ca extremă dreaptă la lotul de junioare. Mi-a spus că, dacă vreau să prind echipa, trebuie să accept sarcina. Nu e așa de greu față de postul de centru. Trebuie să alergi mai mult, să fii prima pe contraatac. În schimb, în apărare nu ai atât de lucru. Am jucat și extremă stângă la Cluj, când pe bancă era domnul Mărginean.”
Mihaela este căsătorită cu fostul handbalist Ioan Ani, antrenor de handbal.[8] Acesta a antrenat printre altele, „U” Alexandrion Cluj și CSM Cetate Deva, formații pentru care Mihaela a evoluat.[37][38][30] Soții Ani-Senocico au o fetiță, Alesia, născută în 2009.[39][8]
Mihaela Ani-Senocico, la „U” Cluj, Cetate Deva și HCM Râmnicu Vâlcea, a purtat pe tricou numărul 25, număr ce reprezintă ziua de naștere a soțului, 25 aprilie 1980.[8] A purtat acest număr din 2005, când a revenit din Danemarca.[8]
CS Măgura Cisnădie
Randers HK
