Sari la conținut

Laurica Lunca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Laurica Lunca
Informații generale
Nume complet Laurica Angela Lunca
Data nașterii 4 aprilie 1958(1958-04-04)
Locul nașterii Victoria, România
Data decesului (57 de ani)
Locul decesului Valencia, Spania
Naționalitate Română
Înălțime 1,80 m[1]
Greutate 66 kg
Poreclă Laura
Post Centru
Cluburi de juniori
Ani Club
ȘSE Sibiu[2]
Cluburi de seniori*
Ani Club
1978–1990 CS Știința Bacău
1990–1997 Constructora Estellés
1999–2000 CB Alaquas
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1976–1977 România (junioare) 7 (7)
1978–1986 România 110 (150)
Titluri
Căpitan Căpitan al Științei Bacău[3][4]
Echipe antrenate
1999–2000 CB Alaquas
2001–2003 Alucine Sagunto
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern

Laurica „Laura” Angela Lunca (n. Lupșor[5], 4 aprilie 1958, în Victoria[6] – d. 29 mai 2015, Mislata, Spania[7][8]) a fost o handbalistă din România multiplă câștigătoare a Campionatului Republican categoria A feminin cu echipa Clubului Sportiv Universitar Știința Bacău. Lunca a fost și componentă a echipei naționale a României, alături de care a participat la două campionate mondiale. În ultima parte a vieții, Lunca a antrenat mai multe echipe de handbal din Spania, țara în care se stabilise din 1990.

Laurica Lupșor a început să joace handbal în orașul natal, după care a continuat la Școala Sportivă pentru Elevi din Sibiu.[6][9] În 1978 a fost adusă de antrenorul Eugen Bartha la Știința Bacău, atunci când echipa a promovat în Campionatul Republican. Handbalista a rămas la Bacău timp de 12 ani, a devenit căpitanul echipei[4] și a câștigat în acest timp 9 titluri naționale și de 5 ori Cupa României. În întreaga perioadă în care handbalista a jucat la Bacău, echipa nu s-a clasat niciodată mai jos de locul al 3-lea în campionatul național. Tot acolo, Laurica Lupșor a urmat cursurile Institutului de Învățământ Superior, între 1978 și 1982[5], și și-a cunoscut viitorul soț, fotbalistul Florin Lunca, fundaș al echipei FCM Bacău, cu care a rămas împreună până la sfârșitul vieții.[6]

În 1986, handbalista a jucat finala Cupei Campionilor Europeni, în care echipa băcăuană a fost învinsă de Spartak Kiev, antrenată de Igor Turcin.[10] În 1989, având-o pe Lunca drept căpitan, Știința Bacău a câștigat Cupa Cupelor după un meci împotriva echipei sovietice Kuban Krasnodar.[10]

În august 1990, împreună cu fosta ei colegă de echipă de la Bacău, Ioana Vasîlcă, a semnat un contract cu echipa spaniolă CB Amadeo Tortajada din Mislata, un oraș din Comunitatea Valenciană.[1][8] Echipa era denumită la acea vreme Constructora Estellés din motive de sponsorizare, iar cele două handbaliste române au fost primele jucătoare străine din istoria clubului și printre primele din campionatul spaniol.[8][11] Lunca a jucat la Mislata până spre sfârșitul anilor '90[12], perioadă în care echipa și-a schimbat denumirea în Valencia Urbana sau Ferrobús Mislata.[13] În tot acest timp echipa a evoluat constant în cupele europene, disputând o semifinală de Cupă EHF în 1994 și alta în 1996.

În 1999–2000 a fost antrenor-jucător la CB Alaquas[7], iar în 2001 a fost numită antrenor principal al echipei Alucine Sagunto[14][15], dar a fost demisă înainte de sfârșitul sezonului 2002–2003, în urma rezultatelor nesatisfăcătoare[16].

În anii 2000 s-a implicat în politica locală, iar în 2007 a candidat, alături de soțul ei, pentru un post de consilier local pe listele Partidul Social Democrat din Mislata, orașul în care locuia.[17][18][19]

Fost handbalistă a decedat pe 29 mai 2015, fiind bolnavă de cancer.[7][20] În amintirea ei, la Bacău se desfășoară anual „Cupa Laurica Lunca” la minihandbal.[3]

La echipa națională

[modificare | modificare sursă]

Laurica Lupșor a fost convocată la echipa de junioare a României în cantonamentul de pregătire din decembrie 1976–februarie 1977 și a participat la Turneul de la Puławy, desfășurat în Polonia, în 14–16 februarie 1977.[21] În 1978 a făcut parte din selecționata B a echipei de senioare a României care a participat la a 18-a ediție a Trofeului Carpați. Din 1979 a devenit titulară în echipa națională a României.

A luat parte la numeroase ediții ale Trofeului Carpați și a obținut două medalii la Campionatul Mondial Grupa B, competiție de calificare la turneul final al Campionatului Mondial. În 1982 a făcut parte din echipa României care s-a clasat pe locul al 8-lea la Campionatul Mondial din Ungaria, iar în 1986 din cea care s-a clasat pe locul al 5-lea la Campionatul Mondial din Țările de Jos.[10][21]

Cu echipe de club
Cu echipa națională
  • Campionatul Mondial Grupa B:[21]
    • Medalie de argint Medalie de argint: 1981
    • Medalie de bronz Medalie de bronz: 1983
  1. ^ a b „El Estelles se presentara con jugadoras rumanas” (PDF) (în spaniolă). El Mundo Deportivo. . p. 55. Accesat în . 
  2. ^ „Palmaresul individual și al echipelor naționale în competițiile interțări 1936-2014” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. p. 59 (poz.461). Accesat în . 
  3. ^ a b Dan Sion (). „Prima ediție a Cupei "Laurica Lunca" la minihandbal a oferit momente emoționante”. desteptarea.ro. Deșteptarea. Accesat în . 
  4. ^ a b Dan Sion (). „Doliu în sportul băcăuan. A murit Laurica Lunca!”. desteptarea.ro. Deșteptarea. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  5. ^ a b „Educație fizică și sport-LICENȚĂ” (PDF). ub.ro. Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău. . p. 20 (poz.768). Accesat în . 
  6. ^ a b c „Doliul în handbalul românesc: una dintre legendele handbalului românesc s-a stins la doar 57 de ani”. Sportul Sălăjean. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ a b c „Día triste en el mundo de balonmano” (în spaniolă). Contul de Facebook al Club Handbol Mislata. . Accesat în . 
  8. ^ a b c „Fallecimiento de Dª. Laurica A. LUNCA” (în spaniolă). Federația de Handbal a Comunității Valenciene. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Adrian Stoinea (). „Turneu de minihandbal, în Sala "Transilvania". Se sărbătoresc 95 de ani de handbal sibian”. turnulsfatului.ro. Turnul Sfatului. Accesat în . 
  10. ^ a b c d e f „Ultima medalie (m)-Puține sclipiri (f) 1984-1990” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  11. ^ M. Domínguez (). „Fallece Laurica Lunca, icono del balonmano valenciano” (în spaniolă). Levante. Accesat în . 
  12. ^ „Gran éxito del Elda-Prestigio en la Copa de la Reina” (PDF). Valle de Elda (în spaniolă) (Nr.1913): p.17. Versiune arhivată la valledeelda.com. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  13. ^ „Hoy ha muerto Laurica Lunca, histórica jugadora rumana del Bacau y Valencia Urbana o Ferrobús a los 57 años. DEP” (în spaniolă). Balonfemme. Postare pe Twitter. . Accesat în . 
  14. ^ Rafa Villarejo. „2001-2002: Laurica LUNCA, DIRIGIRÁ EL BANQUILLO DEL ALUCINE SAGUNTO”. El Anuario del Deporte Valenciano (în spaniolă): 77. Accesat în . 
  15. ^ „ALUCINE ALSER SAGUNTO” (în spaniolă). angelfire.com. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  16. ^ „Reyes Karrere sustituye a Laurica Lunca en el banquillo de las saguntinas”. El Anuario del Deporte Valenciano (în spaniolă): 110. Accesat în . 
  17. ^ Juan Miquel (). „El ex alcalde José Morales, el candidato socialdemócrata”. lasprovincias (în spaniolă). Las Provinciais. Accesat în . 
  18. ^ „Candidatura número 33 – PARTIDO SOCIAL DEMOCRATA – PSD” (PDF). villardelarzobispo.es (în spaniolă). Buletinul oficial al Provinciei Valencia. . p. 87. Accesat în . 
  19. ^ „Candidatura número 33 – PARTIDO SOCIAL DEMOCRATA – PSD” (PDF). juntaelectoralcentral.es (în spaniolă). Buletinul oficial al Provinciei Valencia. . p. 87. Accesat în . 
  20. ^ Dan Sion (). „Povestea ei, povestea noastră”. desteptarea.ro. Deșteptarea. Accesat în . 
  21. ^ a b c d e f „Medalii Olimpice (m)-Fluctuații (f) 1975-1984” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .