Itzhak Taubes
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Itzhak Taubes | |
Fotografie de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Utilizare cinstită | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Sneatîn, Galiția de est,Regatul Galiției și Lodomeriei, Imperiul Austriac, azi în Ucraina, |
Decedat | (83 de ani) București, România |
Cetățenie | Principatul Moldovei Principatele Unite România |
Religie | iudaism |
Ocupație | traducător rabin |
Limbi vorbite | limba ebraică limba română |
Modifică date / text |
Itzhak Taubes (al doilea[1]) sau Isaac Aizic Taubes sau Toibes (n. , Sniatin, regiunea Ivano-Frankivsk, Ucraina – d. , București, România) (în ebraică: יצחק איזיק טאובס sau יצחק איזיק טויבש) a fost un rabin și traducător evreu român, care a tradus poezii din română în ebraică. Provenind din respectata familie de rabini Taubes, care a dat mulți rabini în România și Galiția, acesta a fost conducător spiritual în comunitatea evreiască din Bârlad timp de 30 de ani, iar din anul 1894 până la moartea sa a fost rabin în București.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Taubes s-a născut în 1884 la Sniatîn în Galiția de est, pe atunci Regatul Galiției și Lodomeriei, în Imperiul Austriac, azi în regiunea Ivanovo-Frankivsk din Ucraina. Tatăl său era rabinul Yehiel Michel Taubes din Vaslui, iar bunicul și mentorul său a fost rabinul Aharon Moshe Taubes din Iași, care, la adolescență, i-a conferit autorizația de rabin. Familia Taubes se mândrea cu arborele ei genealogic care o înrudea cu vestitul rabin exeget Rashi. Mama sa era Rivka, născută Rosenfeld.[2] După căsătorie și o perioadă în care a slujit ca rabin la Vaslui, la vârsta de 25 ani, Taubes a fost ales rabin al evreilor din Bârlad și din județul Tutova, în anul 1862 numirea sa fiind aprobată prin decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. S-a bucurat de apreciere și în publicul românesc, și presa vremii i-a publicat interviuri in care a replicat la propaganda antisemită/ În anul 1872 Taubes a participat la un congres evreiesc la Bruxelles, la invitația lui Adolphe Crémieux. A fost activ în România ân cadrul Alianței Israelite Universale și al Societății istorice „Iuliu Baraș”.
În 1895 Taubes s-a mutat la București, devenind în 1910 rabinului templului renovat Unirea Sfântă. Taubes era un rabin deschis spre cultura lumii și orientat spre integrarea comunităților evreiești în societatea locală. În sinagogă a tinut predicile in limba romana. În afară de română, stăpânea mai multe limbi:ebraica, idiș, germana și franceza. Adversarii săi evrei din sectorul religios ultraortodox l-au calomniat, acuzându-l că și-ar fi repudiat credința.
Talmudist erudit, Taubes avea prestigiu și în rândurile multor rabini europeni care obișnuiau să se sfătuiască cu el. El a depus eforturi pentru deschiderea de școli evreiești publice laice la Bârlad, Huși, Brăila etc. în care copiii evrei să poată deprinde materii generale și limba română. A combătut aplicarea înjositoare de către autorități a asa numitului Jurământ judaic. Când guvernul român a decis excluderea elevilor evrei din școlile elementare publice a publicat o broșură de protest pe care a trimis-o membrilor parlamentului, ziarelor și unor personalități din viața academică. Broșura în versiunea ebraică s-a intitulat „Despre persecuțiile din anii 1867-1868 împotriva evreilor în zilele guvernului Ion Brătianu” sau „Evreii din România și ministrul Brătianu”. Rabinului Taubes i se datorează o traducere în ebraică a poeziei lui Vasile Alecsandri, Cântecul gintei latine din 1878 (care a fost pusă pe muzică de Ciprian Porumbescu).
Rabinul Isaac Taubes a murit la București în 1920. A lăsat doi fii, Iacob si Samuel. După plecarea sa la București, locul său ca rabin la Bârlad a fost luat de fiul său, Dr.Samuel Taubes.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Evreii din România, Federația Comunităților Evreiești din România, HASEFER, București, 2008
- Baruch Tercatin și Lucian-Zeev Herșcovici, „Prezențe rabinice în perimetrul românesc”, Editura HASEFER, București, 2008 -
- Meir Wunder - Entziklopedia lehakhmei Galitzia (Enciclopedia înțelepților Galiției), Institutul pentru comemorarea iudaismului din Galiția, Ierusalim 1978-2005
Legături externe
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Hamikhlol
- ^ saitul My Heritage