Sari la conținut

Ion Pop

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nu confundați cu Ion Pop-Reteganul.
Ion Pop
Date personale
Născut (83 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Mireșu Mare, Maramureș, România[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecadru didactic universitar[*]
critic literar[*]
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[4]
limba română[4] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Babeș-Bolyai[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Babeș-Bolyai  Modificați la Wikidata
Membru corespondent al Academiei Române

Ion Pop (n. , Mireșu Mare, Maramureș, România) este un profesor universitar, teoretician al avangardei literare, poet, critic și istoric literar român.

A deținut diferite funcții administrative, precum decan al Facultății de Litere a Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj și director al Centrului Cultural Român de la Paris (1990-1993). Cariera literară se caracterizează prin volume de versuri, de critică literară și traduceri, prin numeroase articole publicate în reviste de specialitate din țară și de peste hotare.

Ion Pop este criticul al cărui destin se leagă de existența revistei Echinox. A condus revista timp de 17 ani (1969-1973 în calitate de redactor șef, 1973-1986 în calitate de director al publicației). O perioadă întinsă în care, alături Marian Papahagi, Ion Vartic și alții, a contribuit la formarea a câtorva generații de scriitori.

A debutat cu versuri în revista Steaua, (1959). A debutat editorial cu Propunere pentru o fântână, (1966), volum urmat de Biata mea cumințenie (1969), Gramatică târzie (1977), Soarele și uitarea (1985), Amânarea generală (1990).

  • „Echinox”. Vocile poeziei, Cluj, Editura Tribuna, 2008[5]

Critică literară

[modificare | modificare sursă]

Criticul literar îl găsim în Avangardismul poetic românesc (1969), Poezia unei generații (1973), Transcrieri (1976), Nichita Stănescu. Spațiul și măștile poeziei (1980), Lucian Blaga, universul liric (1981), Lecturi fragmentare (1983), Jocul poeziei (1985), Avangarda în literatura română (1990), A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei (1993)[6], Recapitulări (1995), Pagini transparente (1997), Ore franceze, Ajournement general (1994).

A tradus din Georges Poulet, Conștiința critică (1979) și Jean Starobinski, 1798 emblemele rațiunii, volum apărut în 1990.

Volume colective

[modificare | modificare sursă]

O lucrare pe care a coordonat-o este Dicționar analitic de opere literare românești, vol. I-IV (1998-2003), ediție definitivă (2007).

  • Membru al Uniunii Scriitorilor din România

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/detalii_membrii_740_POP-Ion.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ https://www.botosaneanul.ro/stiri/poeti-in-dialog-la-ipotesti-ion-pop-si-adrian-popescu/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ CRONICA LITERARA / Album de familie, 30 aprilie 2009, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
  6. ^ "Miliardarul de imagini", 27 iunie 2008, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
  7. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, d) 21.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]