Sari la conținut

Horia Carp

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Carp (nume).
Horia Carp
Date personale
Nume la naștereיהושע מיכאל קארפ Modificați la Wikidata
Născut1869 Modificați la Wikidata
Hârlău, România Modificați la Wikidata
Decedat1943 (74 de ani) Modificați la Wikidata
Palestina (sub mandat britanic)
CopiiMatatias Carp Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
jurnalist
politician
conducător comunitar[*]
traducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba germană
limba idiș Modificați la Wikidata
Activitate
Cariera politică

Horia Carp (n. 1869, Hârlău, Iași, România – d. 1943, Palestina sub mandat britanic, Regatul Unit) a fost un ziarist, publicist, scriitor, politician și activist comunitar evreu român. A fost activ în mișcarea sionistă (fracțiunea Sioniștii Generali) și în Uniunea Evreilor Pământeni (ulterior Uniunea Evreilor Români). Carp a fost în anii 1927–1928 și 1929–1931 membru al Senatului României, fiind ales pe lista Partidului Național Liberal. A îndeplinit, un timp, funcția de secretar general al Uniunii evreilor din Vechiul Regat, organizație evreiască reprezentativă, prezidată de dr.Wilhelm Filderman. Horia Carp s-a distins ca jurnalist, ca fondator și redactor de publicații evreiești în limba română, precum Curierul israelit și „Cultura”. Horia Carp a emigrat în ultimii ani ai vieții în Palestina sub mandat britanic, unde a decedat in anul 1943. El a fost tatăl avocatului Matatias Carp, care s-a făcut cunoscut după război prin documentarea Holocaustului din România.

Copilărie și tinerețe

[modificare | modificare sursă]

Horia Carp s-a născut în anul 1869 sub numele ebraic Yehoșua [1]Michael Carp[necesită citare] la Hârlău, azi în nordul județului Iași, într-o familie de evrei stabiliți în Moldova de trei generații. El a urmat în localitatea natală lecții elementare tradiționale de iudaism (Talmud Tora) și apoi școala elementară. În continuare a învățat la liceu la Botoșani. Deși nu putea să obțină cetățenia țării, a fost recrutat în serviciul militar obligatoriu.[2] După aceea, Carp a urmat studii de medicină la Universitatea din Iași, dar le-a întrerupt în ultimul an pentru a se dedica jurnalisticii.[3][4]

Cariera ziaristică și politică

[modificare | modificare sursă]

În anul 1891 Horia Carp a publicat prima dată, în magazinul „Lumea nouă”, o lucrare literară — povestirea scurtă „Sfântul Nicolae”. În continuare, a contribuit cu povestiri la numeroase publicații, precum Ilustrațiunea Română, Lumea nouă ilustrată, Românul, Muncitorul, Evenimentul, Luptătorul, Răsăritul, Adevărul, Patriotul etc.[5]

După ce, împreună cu jurnalistul Eliezer Rokeah (1854–1914), care era născut în Palestina, a înființat magazinul în limba idiș דער יידישע גייסט (Der Idișe gaist — Spiritul evreiesc),[6] Carp s-a angajat în mișcarea sionistă.În decembrie 1901, a luat parte la al V-lea Congres Sionist de la Basel, ca delegat al evreilor din Roman.[7] Între octombrie 1901–august 1904, Carp a redactat la București săptămânalul Mevasseret Țion (Vestitoarea Sionului) cu profil sionist.[8] Ulterior, Carp s-a dedicat activității în cadrul Uniunii Evreilor Români, care nu se considera sionistă.[9] În anul 1906 el a înființat și a redactat Curierul israelit,[10] buletin semioficial al Uniunii Evreilor Români vreme de patruzeci de ani. În această revistă, Carp a exprimat nu o dată opinii care i-au atras critici din partea presei sioniste. Începând din ianuarie 1911,Carp a publicat revista lunară „Cultura”,„revistă ilustrată de artă și literatură a renașterii evreiești". Apariția ei s-a întrerupt după șapte luni în iunie 1911,[11] apoi a fost reluată într-o nouă serie între 1932 și august 1940.[12] În „Cultura”, Carp a publicat lucrări literare, traduceri din autori evrei, a scris despre realizările evreilor în toate domeniile științei și culturii, articole despre stiințele iudaice, și a dat publicității activitățile Institutului de cultură de pe lângă Templul Coral din București. Între anii 1927–1928 și 1929–1931 a fost membru al Senatului pe o listă a Partidului Național Liberal.[13] În anii 1928–1929, Horia Carp a conferențiat în cadrul Universității populare „Nicolae Iorga” din Botoșani.[14] Reprezentant al „Sioniștilor Generali” Horia Carp a fost director al Fondului Național Evreiesc la București [15] și a publicat un magazin propagandistic numit Eretz Israel, care și-a propus să încurajeze colectarea de bani pentru achiziționarea de pământuri în Palestina.[16]

Activitatea literară

[modificare | modificare sursă]

Povestirile lui Carp, ca „Gânduri fărămate”, „Sbucium”, „Suflete obosite”, s-au concentrat aspura vieții evreilor din România, mai ales din pătura socială inferioară — personaje precum Iankele Telal, Avram slăbănogul, Tauba sacagiul, Haim mafagiul (vânzător ambulant) — tratau problemele ivite în împrejurările emigrației. Culegerea de povestiri Din vremuri de urgie (1924) trata despre discriminarea combatanților evrei în armata română, inclusiv destinul tragic al unor soldați evrei, condamnați la moarte, pe nedrept, ca dezertori.[17]

În ianuarie 1941, Carp a fost arestat de rebeli legionari, adus, împreună cu fiul sau, Matatias, la comisariatul de poliție XV din strada Matei Basarab din București, și supus bătăilor [18].[19] În noiembrie 1941 numele său a fost inclus pe lista personalităților evreiești declarate ostateci de către regimul dictatorial. Difuzarea scrierilor sale a fost interzisă. În curând, însă, i s-a permis să emigreze în Palestina, unde s-a stabilit la Ierusalim.[20] Horia Carp a decedat în Palestina în anul 1943 și a fost înmormântat în așezarea Kfar Baruch, care a fost înființată în anul 1924 de către imigranți evrei din România, cu sprijinul Fondului Național Evreiesc și prin contribuția, între altele, a eforturilor lui Carp.[21] Carp a avut patru copii - trei fiice și un fiu, Matatias. [22]

Scrierea politică și polemică

[modificare | modificare sursă]

Carp a dedicat mult timp și energie polemicii cu cercurile și autorii antisemiți care au aveau greutate în opinia publică din România la finele secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea. în scrieri, ca de pildă, „Răspuns insinuărilor d-lui Bogdan Duică”, Carp a combătut ura gratuită împotriva evreilor, de asemenea a subliniat mesajele de omenie din religia iudaică („Străinii în Biblie și Talmud"), contribuția evreilor la civilizație, rolul istoric al comunității în viața evreilor („Comunitatea, importanța sa istorică”, 1936). De asemenea a tradus într-o versiune prescurtată de două volume Istoria evreilor de Heinrich Graetz. A tradus și cartea fondatorului sionismului, Theodor Herzl, Altneuland (Țara veche-nouă).

  • 2016 - Secția de cercetări sociale-umane a Institutului de istorie „George Barițiu” a Academiei Române, la Cluj Napoca, a lansat un proiect de reeditare a scrierilor lui Horia Carp (Recuperarea scrierilor lui Horia Carp).
  • Sbucium
  • 1905 - Gânduri fărâmate
  • 1912 - Povestea unui bătrân cuminte
  • 1918 - Suflete obosite
  • 1919 - Din vremuri de urgie

Scrieri politice

[modificare | modificare sursă]
  • Răspuns insinuărilor d-lui Bogdan Duică - 1913 -
  • 1928 Discursuri parlamentare

inclusiv:

  • 31.10.1927 “Răspuns la mesajul tronului” -
  • Interpelare cu privire la excesele de la Oradea Mare
  • Discurs rostit la legea amnistiei
  • Discurs rostit la legea cultelor

Articole și conferințe cu privire la iudaism

[modificare | modificare sursă]
  • 1917 - Douǎ conferințe : judaismul, o concepție socialǎ ; opera lui I.L. Peretz
  • Străinii în Biblie și Talmud 1929
  • 1936 - Comunitatea, importanța sa istorică -conferință la Loja Noua Fraternitate, București,
  • Horia Carp - Comunitatea 1936
  • 1903 - Istoria evreilor de Heinrich Graetz

Bibliografie și lecturi suplimentare

[modificare | modificare sursă]
  • Matatias Carp Cartea neagră ediția a 2-a, Editura Diogene
  • א"ב.יפה - הוריא קארפ, ב בשדות זרים - סופרים יהודים ברומניה 1940-1880, המרכז גולדשטיין-גורן
  • A.B.Yaffe - Besadot zarim Sofrim yehudim beRomania 1940-1980 , 1996, Centrul Goldstein Goren, Institutul de cercetare a Diasporei, Universitatea Tel Aviv
  • Alexandru Mirodan, “Carp Horia,” în Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română, pp. 290–292 .Tel Aviv, 1986
  • Țicu Goldstein (ed) De la Cilibi Moise la Paul Celan - antologie, Editura Hasefer, București, 1996 pp.146-177

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Impactul anului 1919 asupra destinului politic al evreimii române interbelice.Transformări, permutări și provocări

  1. ^ Abraham Feller, Enc.Judaica 2007
  2. ^ Discuția Răspunsului la Mesajul Tronului 31.10.1927
  3. ^ A.Feller Enc. Judaica 2007
  4. ^ Carol Iancu
  5. ^ Carol Iancu
  6. ^ Carol Iancu
  7. ^ saitul comemorativ Izkor al comunității evreilor din Hârlău
  8. ^ Abraham Feller, Enc. Judaica 2007
  9. ^ A.B.Yaffe pag.417
  10. ^ Abraham Feller, Enc. Judaica 2007
  11. ^ Abraham Feller, Enc. Judaica 2007
  12. ^ A.B.Yaffe pag.417
  13. ^ Claudia Ursuțiu 2019
  14. ^ A.B.Yaffe pag.417
  15. ^ cotidianul Doar Hayom din Ierusalim 24.11.1926
  16. ^ Carol Iancu
  17. ^ Carol Iancu
  18. ^ File de istorie ianuarie 2019
  19. ^ Ella Carp
  20. ^ Țicu Goldstein pag. 146-147
  21. ^ Carol Iancu
  22. ^ Ella Carp