Grigore Bălan
 | Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
| Grigore Bălan | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Blăjenii de Sus, România |
| Decedat | (48 de ani) Sinaia, Prahova, România |
| Înmormântat | Cimitirul Ghencea |
| Cetățenie |  Austro-Ungaria Regatul României |
| Ocupație | ofițer |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Gradul | general de brigadă |
| Bătălii / Războaie | Primul Război Mondial Al Doilea Război Mondial |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul Coroana României Ordinul național „Steaua României” Ordinul Mihai Viteazul |
Modifică date / text  | |
Grigore Bălan (n. , Blăjenii de Sus, Șintereag, Bistrița-Năsăud, România – d. , Sinaia, Prahova, România) a fost un general român, care a luptat în cel de-al doilea război mondial.
A urmat școala militară, iar la absolvirea acesteia, în anul 1915, a fost avansat la gradul de sublocotenent.
Încă de la începutul lunii noiembrie 1918, Consiliul Național Român din Bistrița a lansat o proclamație. Vajnicul locotenent Grigore Bălan a fost citat printre „cei mai buni fii ai țării”. Încadrat în funcția de locțiitor al comandantului, tânărul ofițer a coordonat acțiunile întreprinse pentru luarea în stăpânire a cazărmilor fostului Regiment 17 Infanterie.
A îndeplinit funcțiile de comandant al Grupului 5 Vânători de Munte (1941-1943), comandant secund al Diviziei 2 Munte (1943-1944) și comandant secund al Diviziei 1 Munte (1944). A fost decorat cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cl. III „pentru devotamentul, priceperea și bravura personală, dovedite în luptele dela Malaja Belosjorka (25 Septemvrie - 2 Octomvrie 1941), când cu riscul vieții sale a reușit să țină lanțul întreg al rezistenții, nelăsând să se frângă rândurile bravelor batalioane ale grupului său. A fost pivotul brigăzii care a înlesnit manevra Corpul german”.[1]
La începutul lunii septembrie 1944, Divizia 1 Munte lupta alături de Divizia de voluntari "Tudor Vladimirescu" pentru eliberarea orașului Sfântu Gheorghe. Aveau loc lupte grele cu puternice forțe inamice germane la Ilieni și pe malul stâng al râului Olt, la Chichiș. Colonelul Bălan a fost rănit grav de un foc de artilerie pe teritoriul localității Arcuș la 9 septembrie 1944. El a murit la spitalul din Sinaia patru zile mai târziu, fiind înaintat post-mortem la gradul de general de brigadă. A fost înmormântat în cimitirul militar din București.
Pentru eternizarea memoriei sale, un bulevard din municipiul Sfântu Gheorghe a primit numele generalului erou, iar la 150 m sud de podul de peste pârâul Arcuș, s-a ridicat o cruce pe locul unde generalul-erou a căzut grav rănit. De asemenea, numele său este purtat și de o stradă din municipiul Bistrița. În anul 1992 s-a construit un bust în curtea Comandamentului Brigăzii 1 Vânători de Munte din Bistrița (în prezent Brigada 81 Mecanizată).
Generalul Bălan a fost primul general român căzut la datorie pentru eliberarea Transilvaniei în al doilea război mondial.
A fost decorat post-mortem cu Ordinul „Mihai Viteazul”, în rang de Cavaler.
Decorații
[modificare | modificare sursă]
Ordinul „Steaua României” cu spade în gradul de comandor cu panglică de „Virtute Militară” (17 ianuarie 1944)[2]- „Frunza de Stejar”, la panglica de „Virtute Militară” a Ordinului „Steaua României” cu spade în gradul de comandor (12 mai 1945)[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Decretul Regal nr. 445 din 12 februarie 1942 pentru conferiri de decorații, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 45 din 21 februarie 1942, partea I-a, p. 1.186.
- ^ Decretul Regal nr. 97 din 17 ianuarie 1944.
- ^ Decretul Regal nr. 1.334 din 12 mai 1945 pentru acordare de distincțiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 119 din 29 mai 1945, partea I-a, p. 4.412.
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Generalul erou Grigore Bălan, Aurel Petri, Editura Militară, 1969