Florin Comișel

Florin Comișel (n. 10 aprilie 1922, Ploiești – d. 7 octombrie 1985, Ploiești) a fost un compozitor, pianist și dirijor de cor și orchestră, culegător de folclor muzical românesc, profesor de armonie și dirijat la Conservator, unde i-a avut ca elevi, între alții, pe Marin Constantin și Ion Baciu.^[1]

A fost fiul dirijorului de cor Gheorghe Comișel și fratele mai mic al etnomuzicologei Emilia Comișel.

Studiile muzicale le-a început în familie cu tatăl său, dirijorul și profesorul Gheorghe Comișel, iar între anii 1939-1948 și le-a continuat la Conservatorul de Muzică din București^[2], unde i-a avut ca profesori pe Marțian Negrea, Constantin Brăiloiu și Ion Ghiga.^[3]

În anul 1943, pe când mai era student, a fost încadrat cercetător științific la Arhiva de Folclor a Societății Compozitorilor Români și apoi la Institutul de Folclor din București (1943-1950)^[4]. Începând din anul 1947 și până în 1978, Florin Comișel a fost dirijor la diverse ansambluri și instituții artistice, printre care, în perioada 1957-1978, Ansamblul “Rapsodia Română”.^[5]

S-a remarcat în domeniul muzicii de teatru (operetă), pentru care a scris 16 titluri.

Prin Decretul nr. 1077 din 22 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, compozitorului Florin Comișel i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Socialiste România „pentru merite deosebite în activitatea artistică”.^[6]

Compoziții

Operete

Izbânda vieții (1947)
Culegătorii de stele (1954)
Soarele Londrei (1970)
Leonard (1976)
Adâncurile iubirii (1977)
Răspântia (1974)

Lucrări vocal-simfonice

Plutași și țapinari (1966)
Țara mea, mândria mea (1972)

Lucrări simfonice

Fantezia concertantă pentru țambal și orchestră simfonică
Suita pentru clarinet și o orchestră
Dans muntenesc
Suita în stil clasic

Lucrări corale

Codrule, frunză galbină
Cine bate potecuța
Măi bădiță, ce-ai cu mine
În țara mea
Cântecul luminii
Cântec de pace
Scrisoarea
Du-te carte peste țară
Vatră, casă de piatră

Colinde

La mulți ani cu sănătate - Suită de colinde pe versuri populare, 16 p., București, Editura Muzicală, 1975

Note

^ in memoriam Emilia Comișel, profesor universitar, etnomuzicolog- în Revista MUZICA Nr.2/2010 p. 120
^ „Florin Comișel - compozitor de geniu născut la Ploiești”. Arhivat din original la 23 februarie 2015. Accesat în 23 februarie 2015.
^ Florin Comișel (1922-1985)
^ Chirulescu, Marian; Popescu, Paul D.; Radu, Mihaela (2021). Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic. Darkoprint, Ploiești. p. 146.
^ „In memoriam Florin Comișel, în Actualitatea muzicală Nr. 10. Octombrie 2010” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 23 februarie 2015. Accesat în 23 februarie 2015.
^ Decretul nr. 1077 din 22 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea ordinului „Meritul Cultural” clasa I Ansamblului artistic al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, precum și conferirea de ordine și medalii unor membri ai acestui ansamblu, publicat în Buletinul Oficial nr. 99 din 25 noiembrie 1967.

Referințe

Florin Comișel - 85 de ani de la naștere^{[nefuncțională]}

[1] riam Emilia Comișel, profesor universitar, etnomuzicolog- în Revista MUZICA Nr.2/2010 p. 120

[2] „Florin Comișel - compozitor de geniu născut la Ploiești”. Arhivat din original la 23 februarie 2015. Accesat în 23 februarie 2015.

[3] Florin Comișel (1922-1985)

[4] Chirulescu, Marian; Popescu, Paul D.; Radu, Mihaela (2021). Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic. Darkoprint, Ploiești. p. 146.

[5] „In memoriam Florin Comișel, în Actualitatea muzicală Nr. 10. Octombrie 2010” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 23 februarie 2015. Accesat în 23 februarie 2015.

[6] Decretul nr. 1077 din 22 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea ordinului „Meritul Cultural” clasa I Ansamblului artistic al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, precum și conferirea de ordine și medalii unor membri ai acestui ansamblu, publicat în Buletinul Oficial nr. 99 din 25 noiembrie 1967.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]